A vita ùn hè cusì, hè cosa à custruì…
A vita ùn hè cusì, hè cosa à custruì…
PINZERI E’ turnatu l’inguèrnu capibiancu e s’è cancaratu u mòndu, pinzarosu e gattìu cumi u cori chi mi batt’in pettu e accusa a stanchèzza d’a
Una puesia d’amore chì mette in scena un ghjuvanottu chì canta u so amore à una zitella ch’ùn l’ascolta in a notte paisana.
1956. À l’ità di 59 anni, Louis Aragon hè oramai un intelletuali ricunnisciutu da u Partitu Cumunistu francesu chì si libareghja pocu à pocu dopu
Eranu trè fratelli imbarcati ind’un vascellu Incù l’America in capu vugavanu nant’à l’onde U core colmu à spirenza in quellu mondu nuvellu Di la so
La vierta a duàrlizèratai terèns viers il mar.A è muarta ièir di seraepùr a è imortàl. Pier Paolo Pasolini in Poesie friulane Lighjiu con questa
In mente mi gira Sinceru è putente Lu ritrattu sole spira Di st’ochji… In l’aria angoscia D’una notte melodia Tricanu li passi, Spianu l’ochji… Circhendu
Attrachjata d’acciaghju L’acqua era turchina, senz’un muvimentu. I casamenta, tirrazzi è dicurazzioni spampillenti, si riflittaiani in l’acqua malba. Acqua d’arreghju. Arreghju di sangu duva cavalcani
Si maritaia lu celu Quandu movi u marinu L’urizonti da l’acellu Lasciatu ross’è turchinu Un ricordu d’arbicellu Chì cantaia lu distinu. Tù cunnosci li furesti
A l’epica di a duminazione di a tecnica è di u logos, chì piazza ferma pà a puesia ? A settimana di 23 di nuvembre,