Ci vole à crede chì à e volte a nostra mimoria cunnosce un prucessu listessu à quellu di e fotò Polaroïd. Durante guasi trent’anni, ùn

Ci vole à crede chì à e volte a nostra mimoria cunnosce un prucessu listessu à quellu di e fotò Polaroïd. Durante guasi trent’anni, ùn
S’era svigliata accantu ad ellu. Dapoi u liceu chì l’aspittava, chì u facia ballulà trà sguardi finti è uchjate nucente. Avà, l’avia. « L’omu guida,
Ti rigalaraghju l’immense pianureDi u mo core datu à a to andaturaI sciali di l’ore è l’attrachju nascenteCh’infiara l’orizonte è infrebba a mente Ti rigalaraghju
À u sole chì si sguassa Nantu à le pianure gialle Vecu ‘ssi culori passi Ma di silenziu immurtali Spuntarà la prima stella Nant’à i
Malgradu ogni timpesta l’acellu volta à u nidu È ampara à vulà à i so acellucci A vita và cusì, in un volu infinitu Da
Da a sciuma di l’atti, à i fondi di u sintimentu… quandi u core si scioglie
Basta ch’ella sia straniera Per abbraccià li so silenzii Per vede a vita menu nera Quand’ell’hè l’ora d’i licenzii Basta ch’ella sia straniera Per scopre
Ritorna à e funtane chì t’anu vistu ingrandà…
Per quelli ch’ùn sò più à luttà per a vita Per i silenzii cechi chì contanu i ghjorni Per a forza chì tene u stintu
Eppuru, ti truvavi quì. Davant’à stu scagninu induve da ghjuvanottu avii scrittu i to primi versi, e to prime canzone, i to primi sentimenti di