In fond’à l’urticelluSopr’à u fiumicelluCi era una funtanaChì dava la so ondaDa annacquà a stondaÈ falla sbuccià sana U rimore discretuDicia in sicretuCentu fole d’amoreEd

In fond’à l’urticelluSopr’à u fiumicelluCi era una funtanaChì dava la so ondaDa annacquà a stondaÈ falla sbuccià sana U rimore discretuDicia in sicretuCentu fole d’amoreEd
Leghje ‘sti quattru filari quandi a gioia scapparàÈ chì nimu ci sarà per prupone ti l’appoghjuQuandi a funa di a vita d’un colpu si strapparàÈ
I capelli andarini per i venti di quassùGhjochi cù e mo spiranze è i mo sogni di primaQuandu circava l’amore per buscà ci qualchì rimaÈ
Mì ! Quassù in un libru chì ci piacia assaiCi aghju ascosu un ritrattu di noi nant’a renaEramu ghjuvanotti incù listessi guaiCentu canzone in capu
À u miziornu di a mo vitaCi hè un paese assulanatuSott’à un’ ambata salitaUn piscadore addurmintatu À u miziornu di a mo vitaCi hè una
À chì scorda li so sogni affaccatu à a cunfinaDi e stonde zitilline, scorda l’acque di e funtaneQuandu l’estru chjapparà per ‘ste cullette supraneChì traccianu
Ogni seraM’annanna a tristezza è a malincuniaOgni seraLasciu à u me spechju una fiura bugiardaU mo core, u me esse, è e labbre in sicchiaÈ
Ci vole à crede chì à e volte a nostra mimoria cunnosce un prucessu listessu à quellu di e fotò Polaroïd. Durante guasi trent’anni, ùn
S’era svigliata accantu ad ellu. Dapoi u liceu chì l’aspittava, chì u facia ballulà trà sguardi finti è uchjate nucente. Avà, l’avia. « L’omu guida,
Ti rigalaraghju l’immense pianureDi u mo core datu à a to andaturaI sciali di l’ore è l’attrachju nascenteCh’infiara l’orizonte è infrebba a mente Ti rigalaraghju