Perchè stu rimore putenteStu ghjacaru ch’abbaghja fortePerchè stu suspiru è stu pientuQuand’o mi trovu à a to porta Perchè tutti li suveniriAnu u culore di

Perchè stu rimore putenteStu ghjacaru ch’abbaghja fortePerchè stu suspiru è stu pientuQuand’o mi trovu à a to porta Perchè tutti li suveniriAnu u culore di
Sott’à lumi vigliacchi in custumuGonfianu le so voce cum’è veleMentre chì un fanale si cunsumaCercanu sempre e cità e più belle Di quelle chì rispondenu
Fora, solu par turmintà a veghja silenziosa di u Santu, cantighjulaia un aceddu. Un rumurucciu d’acqua quandu un ghjacaru trapasseti a vadinedda chì curria à i peda di a dimora di Parteu. Chjosi u so quadernu e spensi a fiamma chì lucicaia in l’aria senza ventu. U vinticeddu marinu gunfiaia i linzoli. L’ultimi rumori di u fà di a notti purtetini Parteu in u sonnu.
Sopr’à i tetti orfagni di mimoriaEsce un vapore da i sciaminèSigarette d’un tempu senza gloriaCh’è tù fumasti tandu per u piacè Ind’i to ghjorni à
Cum’è un antru ghjornuSi rinnova u celuSopr’à i paisaghjiÀ fiure andaccianeArrussiti da soliCh’appacianu i ruscelliDi e mente nustrale‘Ss’isulelle quanciane Cum’è un antru ghjornuUn zitellu discetaL’acqua
In punt’à a parolla cumanda a puesiaDa lascià suminà chì stai bassaIn i solchi prufondi di a malincuniaE riturnelle di a ghjente chì passa Chì
Ci anu datu lu panePer u nostru cultelluÈ ligatu e manePer lascià li discorreQuantu n’hà sradicatuQuellu fiume chì correDi parolle assestateÀ imbruglià u ciarbellu ?
Rispundarè dumaneQuand’u celu saràRinatu da u bughjuFrancu di timichezzaQuandi à l’orizonteU sole spuntaràPer dì ch’è tù sè quìA più cara ricchezza Sfilaranu le stondeCum’è la
Nascenu silenziu è rimoreQuandi a notte si scatenaÈ ch’ellu ferma un dulcioreCum’è un tepidu luciorePer schjarì a mo vita-scena S’è tù entri hè per fà
Mancu un’ uchjata nucenteUna parolla ch’appaciaUna ghjurnata piacenteChì un sole dolce basgia Mancu più una carezzaChè sta sbuffulata spostaÀ u visu di a tristezzaCum’è s’era