In punt’à a parolla cumanda a puesia
Da lascià suminà chì stai bassa
In i solchi prufondi di a malincunia
E riturnelle di a ghjente chì passa
Chì scrivi silenziosa d’amarezza o di rabbia
Quand’eiu lasciu corre i mo rigreti
Da chì u to surrisu spalanchi a mo cabbia
In a bufeghja di i to sicreti
È pichja di saetta è diventa una lotta
U tempu chì ci vole per parlà ti
U tempu chì ci vole per sente i to ochji
Accarizzà i scritti mancu fatti
Scuntrà una sulana in cor’ di a nuttata
Eppo fà la schjarì i paisoli
D’una mimoria viva è cusì furtunata
Benchì un’ ombra si ne vachi sola
A.P.
26/01/2022
Fiura di Rose Cesari