In a storia di l’idei, e particularmenti in a a filusuffia pulitica e ecunomica, u libaralisimu t’hà una piazza impurtantissima. Prima, parchì conta trà i so fundatori e cuntinuatori parsunaghji cintrali di a filusuffia e di l’ecunumia dapoi seculi e sicondu – in cunsequenza – parchì t’hà avutu una influenza maiori annantu à u sviluppu di u capitalisimu mudernu e più largamenti di i dimucrazii uccidentali e di a sucità glubalizzata chì cunniscimi oghji. Malgradu ciò chì si pò leghja in i media, u libaralisimu (1) ùn hè micca una duttrina uniforma, chì difindaria senza stancià i ricchi capitalisti e chì circaria sempri à strughja tuttu ciò chì faci una sucità ghjusta. Hè vera chì a forma ughjinca di u neo-libaralisimu (2) poni assai quistioni annantu à a vulintà di i so diffesori ver di a sucità e più particularmenti ver di quiddi chì sò in difficultà, chì soffrenu di a puvartà, di l’inugualità di rivinuti, d’educazioni e di capitali. Devi essa u nosciu puntu di dipartu: u libaralisimu hè un currenti d’idei pulitichi, suciali, ecunomichi e filusoffichi assai largu, diversu e in muvimentu. Di più, a so rapprisintazioni in u mondu puliticu francesu – parchì ghjè quiddu chì cunniscimu u meddu – ùn ci infurmeghja ch’è pochissimu annantu à a so struttura ed i so dinamichi in a Storia. Infini, altri mudelli, quiddi di a Sueda, u Danimarcu, a Ollanda o u Purtugali sò altri formi di libaralisimu, puliticu, suciali e ecunomicu, chì portani tutti ilimenti intarissanti, benchì assai luntani da una parfizioni illusoria.
In st’articulu, prisintemi una forma di u libaralisimu chì t’hà avutu assai successu in i Stati-Uniti (dund’ì a so forma muderna hè stata cuncittualizata) e chì porta parechji urighjinalità e ilimenti chì ci sò parsi di un intarissu particulari. Parlaremi di minarchismu, prisintendu i so radichi intelletuali in una prima parti e u libru Anarchy, State and Utopia pubblicatu da u filosoffu Robert Nozick in u 1974, chì hè prubabilmenti una di i cuncettualisazioni i più avanzati di u minarchismu, in una siconda parti.
U minarchismu, chì cosa hè?
U tarmini “minarchismu”, in inglesu minarchism, hè un neulugismu criatu in i Stati-Uniti in l’anni 1980, da u filosoffu Samuel Edward Konkin III, ma l’idea hè stata sviluppata à a fini di u XIXesimu (1862) da u sucialista tedescu Ferdinand Lassalle suttu à u tarmini night-watchman state (Nachtwächterstaat) in un discorsu in u quali criticaia u Statu burghesu-libarali chì si cumpurtaia cum’è un vighjatori di notti (u night-watchman). T’avia par unica missioni quidda di vighjà à chì ùn ci sighi arruberi. In a visioni di i minarchisti, u Statu hè limitatu à u puteri “regalianu” (ghjustizia, pulizia, diffesa di u tarritoriu, rispettu di i cuntratti). In sta visioni, u Statu cuntinueghja l’eserziu di u so “monopolu di a viulenza lighjitima”, cum’è l’hà teurizatu u suciologu Max Weber (1864 – 1920). Tuttu ciò chì rileva di l’educazioni, a saluta, a cultura etc. devi essa amministratu da attori privati.
Si parla dinò di Statu Gendarmi, limitatu à l’eserziu di i duminii in i quali a viulenza hè prisintata cum’è ghjustificata. Hè quantunqua una uppusizioni assai impurtanti cù i libartariani i più istremi, chì difendini u ricorsu à l’attori privati ancu par u mantenimentu di l’ordini pubblicu. Si parla cù i minarchisti di Statu minimali, eppuru nicissariu e – u vidaremi cù Nozick – quasgi naturali. Samuel Edward Konkin III in An Agorist Primer (2009) richjama stu’uppusizioni trà “pure libertarians” and “limited government libertarians” (pp. 55 e 64), st’ultimi essendu sti minarchisti, chì ghjustificheghjani l’asistenza di un Statu limitatu à u massimu.
In a Storia di l’idei, parichji autori poni essa cunsidarati cum’è minarchisti. Infatti, assai filosoffi e ecunumisti libarali t’hani difesu un “guvernu limitatu”, una “mini”-archy. L’ecunumista e filosoffu francesu Frédéric Bastiat, diputatu di i Landes in u 1848, faci parti di i figuri cintrali di u pinsamentu minarchistu. Par iddu, u Statu hè “a grandi fizzioni attraversu à a quali ugnunu si forza di campà à spesa di tutti l’altri”. In Avis à la jeunesse (1830) porta un argumentu chì hè varamenti in favori di ‘ssu Statu minimali e rigalianu:
“Chì sò i cosi chì l’omini hani u drittu di imponasi l’uni à l’altri da a forza ? Orbè, ùn ni socu chì una in ‘ssu casu : hè a ghjustizia. ùn aghju micca u drittu di furzà qualchidunu à essa riligiosu, caritatevuli, struitu, laburiosu ; ma ghjeu t’aghju u drittu di furzallu à essa ghjustu : hè u casu di lighjittima difesa. Orbè, ùn pò esista, in a cullizzioni di l’individui, nisciunu drittu chì ùn presisti in l’individui iddi stessi[…] L’azzioni guvirnativa[…] Hè par u più incaricatu di fà rignà l’ordini, a sicurezza, a ghjustizia”.
Ancu se st’idei sò stati ripiddati da una parti di i neu-cunsarvatori americani, a cosa hè quantunqua assai sfarenti. St’ultimi t’hani una visioni assai assai intarvinzionista di u “Statu minimali”, in particulari par ciò chì tocca à a pulitica istiriori. In cunsequenza, in u campu puliticu, almenu in a so forma attuali, i minarchisti firmani più vicini di l’anarco-capitalisti. Cunsiderenduli vicini à Bastiat, si pò riassuma u minarchismu dicendu chì ghjè una littura mudarnizata di u libaralismu classicu. Par asempiu, Jean-Baptiste Say, Adam Smith, Benjamin Constant e Antoine-Louis Destutt de Tracy, difindendu un Statu chì pruteghja u citadinu e lascendu funziunà l’ecunumia senza intarvena di troppu, sò pinsatori pricursori di a littura minarchista di l’urganisazioni di a sucità.
Anarchy, State and Utopia, una filusuffia di u Statu minimali
In a parti pricidenti, avemu spiicatu e prisintatu, di a manera più corti e pricisi pussibuli, i principii e l’urighjini di u minarchismu. Unu di i libri più impurtanti di u pinsamentu minarchista mudernu hè Anarchy, State and Utopia (1974) scrittu da u filosoffu americanu Robert Nozick. In sta parti, prupunimu dunqua una littura – limitata ovviamenti – e una prisintazioni di l’idei e cunclusioni principali di Nozick.
Prisintemi Robert Nozick in qualchì parola. Nascì in Brooklyn in u 1938, in una famidda ghjudea d’urighjini russa. Feci i studii di filusuffia à Princeton e sustensi una tesa annantu à a teuria di a dicisioni suttu à dirizzioni di Carl Hempel in u 1963. Dopu, principieti ad insignà à Harvard e ci firmeti tutt’a so vita (3). À l’iniziu era piuttostu suciali-dimucratu (4) e u so intarissu par l’anarchismu individualista nasci à a fini di l’anni 1960 dopu à un incontru cù Murray Rothbard, famusissimu ecunumista e filosoffu anarco-capitalista, autori di Man, Economy, and State (1962). Cum’è u dici in a prifazia di Anarchy, State and Utopia:
“Fubbi una lunga cunvarsazioni, sei anni fà, incù Rothbard, chì stimuleti u me intarissu par a tiuria di l’anarchismu individualista”.
Sta cunvarsazioni fubbi parmissa da Bruce Goldberg, amicu di Rothbard et cullegu di Nozick, invintenduli à un incontru di u Circulu Bastiat in l’alloghju di Rothbard (5). In u 1975 ricivì u National Book Award e a so riputazioni di prufissori di filusuffia à Harvard participeti à dà à u libartarianismu una maghjini di seriu e di rispittabilità in u paisaghju americanu di l’idei (6).
Par capiscia i tarmini ghjinirali di u cuncettu di Statu minimali à la Nozick, bast’à leghja a prifazia di Anarchy, State and Utopia:
“I nosci cunclusioni cuncirnendu u Statu sò chì un Statu minimali, limitatu à i funzioni ristrinti di a prutizzioni contru à a forza, l’arrubera e a frauda, di u cunsulidamentu di i cuntratti, e tira e tocca, hè ghjustificatu, chì un Statu avindu un’estinsioni più maiò, qualessa sighi, viularà i dritti di i parsoni d’ùn essa micca furzati di fà certi cosi, ed hè inghjustificatu ; e chì u Statu minimu hè attrativu quant’è ghjustu.”
Da ‘ssa visioni di u Statu minimali, Nozick ni tira:
“Dui implicazioni nutevuli chì […] sò chì u Statu ùn pò micca usà u so apparechju cuercitivu cù a fini di purtà certi citatini à aiutanni d’altri, o cù uafini di intardiscia l’attività à la ghjenti par u so bè o a so prutizzioni pruprii”.
In u “prugramma” di Murray Rothbard, u rispettu di i dritti individuali pò essa assicuratu unicamenti in a sparizioni di u Statu. L’argumentu di Nozick parti da un statu di natura in u quali l’assuciazioni vuluntarii trà individui si formani di manera spuntanea. Par asempiu, l’individui cercani d’assicurà a so prutezioni e dunqua si mettini insemi. Da ‘ssa forma di cuurdinazioni, siguitendu a logica di a divisioni di u travaddu, sbucciani attori privati, “agenzi”, chì sò in carica di a prutezioni di l’individui chì pagani, e si trasformani infatti in “clienti”. Passà da st’urganisazioni trà attori privati à un Statu minimali cunsisteghja à allargà i servizi di pruttezioni à quiddi chì i ricusani o chì ùn hani micca a capacità di pagalli (7).
Dui “prublemi”, in u quadru cuncettuali libarali, sbucciani da ‘ssa dinamica: (a) ghjè una spuliazioni di i clienti chì t’hanu pagatu par ‘ssu serviziu e chì rischiani avà di pagà di più par prutteghja parsoni chì ùn volini/poni micca; (b) ghjè una viulazioni di u drittu inviduali di quiddi chì ùn volini micca binifizià di ‘ssu serviziu. Cunsiderendu (8) chì a logica ridistributiva hè illighjitima (a) e chì l’intarissu ghjinirali hè fittivu (b) l’unica suluzioni hè quidda di a cumpensazioni (9). Cumu femu par ghjusticà a lighjitimità di u monopolu di a viulenza datu à un Statu? Quandu ci sò parsoni chì volini rendasi ghjustizià da par iddi, infatti poni essa piriculosi par l’altri individui s’e entrini in cunflittu cù l’agenzi privati di sicurità pagati da altri individui. Dalli una cumpensazioni in a forma di un cuntrattu di prutizzioni “gratuitu” hè una cumpensazioni chì fà di u Statu minimali prutettori una entità lighjitima, sapendu dighjà chì hè nicissaria.
In a teuria di a ghjustizia di Nozick, ugnunu t’hà un drittu leghjitimu annantu à i so beni, s’e hè statu acquistu di manera lighjitima o trasferitu in un quadru privistu da a leghji (par asempiu, a lasciata da parenti à fiddoli). In stu cuntestu, l’intarvinzioni di una terza parsona (par asempiu u Statu) hè inghjusta parchì veni in uppusizioni incù u principiu di libartà di i scambii. L’unica limita à u drittu di pruprietà di un individuu hè u drittu di un altru. Da stu principiu di drittu assulutu annantu à i so pruprietà hè cacciata fora l’idea di ridistribuzioni. U Statu minimali devi assicurà u rispettu di i cuntratti, di a libartà di u cumarciu e di a cuncurrenza luttendu contru à a furmazioni di monopoli. Sta cuncezzioni di a ghjustizia pò essa cunsiderata cum’è una interpretazioni di i tesi di Locke (10) chì ci spiega chì l’apprupriazioni lighjitima hè quidda chì un faci micca tortu à l’altru. Stu tipu di littura di l’apprupriazioni pò divena un prublema quandu si tratta di i risorsi naturali : cunsiderendu chì u travaddu di una risorsa naturali hè una manera lighjitima di riclamanni à pruprietà, privatizendu tutti i risorsi di a natura. In a visioni di Nozick, postu chì saria piriculosa un allargamentu di i puteri di u Statu, hè difficiuli di cuncipì iccizzioni.
Elementi di cunclusioni
Anarchy, State and Utopia hè un libru tamantu, e ci sò assai quistioni ingiru à l’impositu, l’attività icunomica, l’urganisazioni di a sucità o ancora u rapportu à a viulenza chì ùn pudemu micca veda in st’articulu, prubabilmenti dighjà troppu longu. Eppuru, pensu chì avemi prupostu una introduzzioni, prubabilmenti a prima in lingua corsa, intarissanti e, senza essa cumpleta, piuttostu larga in tarmini di riffarenzi, annantu à u minarchismu e u l’opara di unu di i so rapprisintenti i più famosi, Robert Nozick. Saria statu intarissanti di discutà di manera appena più prufonda i cuntraversi trà Nozick e Rawls, e ancu i rapporti di sti dui filosoffi maiori di u XXesimu incù a teuria di a ghjustizia di un Kant o un Locke.
Ùn avemi troppu parlatu di u rapportu di Nozick cù i libartariani americani, chì sti rapporti sò stati tesi e cumplicati, particularmenti incù Murray Rothbard, ma dinò – in u mondu più largu di u libaralismu – incù Milton Friedman o Ayn Rand, chì st’ecunumsiti e intelletuali americani, nemichi dichjarati di u Statu-pruvidenza, t’hani avutu traiettori parsunali e intelletuali assai sfarenti.
(1) E oghji si parla più spessu di neo-libaralisimu, benchì a diffarenza trà libaralisimu “classicu” et neo-libaralisimu hè assai impurtanti. Annantu à a fundazioni di u neo-libaralisimu, i so radichi intelletuali e i so diffarenzi cù u libaralisimu di, par asempiu, Adam Smith o Frédéric Bastiat, si pò leghja: Colin-Jaeger, N. (2021). Reconstructing Liberalism: Hayek, Lippmann and the Making of Neoliberalism. Œconomia. History, Methodology, Philosophy, (11-2), 281-313.; Milanese, A. (2020). Walter Lippmann, d’un néolibéralisme à l’autre. Changement social et leadership libéral. Classiques Garnier.; Stiegler, B. (2019). «Il faut s’ adapter». Sur un nouvel impératif politique. Gallimard.
(2) Annantu à stu puntu, pò essa intarissanti di leghja Amable, B. (2021). La résistible ascension du néolibéralisme: Modernisation capitaliste et crise politique en France (1980-2020). La Découverte.
(3) Caré, S. (2010). Les libertariens aux États-Unis : Sociologie d’un mouvement asocial. Presses universitaires de Rennes. doi :10.4000/books.pur.10712.
(4) « How Is Business Different from Sex ? A Talk with Philosopher Robert Nozick », Forbes, 15 mars 1975, p. 23.
(5) Caré, S. 2010. op. cit.
(6) Ibid.
(7) Baudouin, M. (2008). Nozick, le liberatisme et l’utopie des dix robinsons, Labyrinthe [En ligne], 29 |(1) URL : http://journals.openedition.org/labyrinthe/3433 ; DOI : https://doi.org/10.4000/labyrinthe.3433
(8) Ibid.
(9) Ibid.
(10) Nadeau, C. (2007). Justice et démocratie : Une introduction à la philosophie politique. Presses de l’Université de Montréal. doi :10.4000/books.pum.10060