In fond’à l’urticellu
Sopr’à u fiumicellu
Ci era una funtana
Chì dava la so onda
Da annacquà a stonda
È falla sbuccià sana
U rimore discretu
Dicia in sicretu
Centu fole d’amore
Ed eiu zitellucciu
Ascultava un pucucciu
A parolla chì corre
« Da e mani d’un vechju
Sò divintata spechju
Di l’anime umane
Per u so figliulinu
M’hà fatta quì vicinu
Cù e so dure mane
Dapoi sentu u ventu
À fischjulà cuntentu
Frà e fronde di e leccie
Pensu à st’omu di stintu
Chì a natura hà strintu
Nù bracce cantareccie »
Un ghjornu, à l’ispinsata
L’anima infialsata
À e so petre rosse
Hè partuta dinù
À fà sbuccià quassù
Fiori di stonde scorse
In manu u mazzulellu
Vecu sempre un zitellu
Vicinu à a funtana
Soca sarà ingrandatu
Ma un sognu sbandatu
D’una voce luntana
Dice : « stà puru chivi
Vicinu à l’alivi
È a to funtanella
Dumane vidarè
Viaghjà à fianc’à tè
Una bella zitella
Farete quì lu nidu
D’un amore infinitu
Chì cum’una surghjente
Darà un’ acqua sana
À a vostra funtana
È à a vostra ghjente
È forse da quassù
Fighjendu a giuventù
Vicinu à u so stantu
U nostru vichjarellu
Sarà filice ancu ellu
D’avè tinutu tantu
À fà d’issa funtana
U rifughju è a tana
Di a so discindenza
È vede l’acqua corre
Dopu à u so sudore
È nutrì a so lenza
Cù l’acqua di a sperenza…
A.P.
16/07/2021
Fiura di Rose Luciani