Ci anu datu lu panePer u nostru cultelluÈ ligatu e manePer lascià li discorreQuantu n’hà sradicatuQuellu fiume chì correDi parolle assestateÀ imbruglià u ciarbellu ?
Ci anu datu lu panePer u nostru cultelluÈ ligatu e manePer lascià li discorreQuantu n’hà sradicatuQuellu fiume chì correDi parolle assestateÀ imbruglià u ciarbellu ?
In a storia muderna di a pianificazioni territuriali, i Trenti Gloriosi erani l’epica di a crescenza urbana, sopratuttu in i cità di media diminsioni ch’hani
Un articulu scrittu da Rose Luciani L’articulu sicondu di a pruposta di leghji nantu à l’evuluzioni statutaria di a cullettività di Corsica pruponi certi mezi
Rispundarè dumaneQuand’u celu saràRinatu da u bughjuFrancu di timichezzaQuandi à l’orizonteU sole spuntaràPer dì ch’è tù sè quìA più cara ricchezza Sfilaranu le stondeCum’è la
Nascenu silenziu è rimoreQuandi a notte si scatenaÈ ch’ellu ferma un dulcioreCum’è un tepidu luciorePer schjarì a mo vita-scena S’è tù entri hè per fà
Mancu un’ uchjata nucenteUna parolla ch’appaciaUna ghjurnata piacenteChì un sole dolce basgia Mancu più una carezzaChè sta sbuffulata spostaÀ u visu di a tristezzaCum’è s’era
Cum’è s’è fussi un rimituPrigiuneru frà i muriDi un amore tradituSchjavu di e to primure Cum’è s’è fussi rinchjusuFrà i to sintimi ritrosiIn a bufeghja
Studientu bastiacciu à a Sorbonna ch’inizia u so dutturatu in storia di u sinemà, Valécien Bonnot-Gallucci hà firmatu u so primu filmu-cortu. « L’achivii di
Ultima notti d’istati “Bisogna bruciare per arrivareConsumati all’ultimo fuoco” Pier Paolo Pasolini, Ritmo Romano, 1950 A strada era inciuttuta in l’uscurità. Solu lucicaia a linea
L’acu di l’ariloghju ribumbeti trà i muri bianchi. U sulaghju bassu, i muri bioti, l’aria cunfinatu e zeppu in u quali era difficiuli di movasi,