Cum’è s’è fussi un rimituPrigiuneru frà i muriDi un amore tradituSchjavu di e to primure Cum’è s’è fussi rinchjusuFrà i to sintimi ritrosiIn a bufeghja
Cum’è s’è fussi un rimituPrigiuneru frà i muriDi un amore tradituSchjavu di e to primure Cum’è s’è fussi rinchjusuFrà i to sintimi ritrosiIn a bufeghja
Ultima notti d’istati “Bisogna bruciare per arrivareConsumati all’ultimo fuoco” Pier Paolo Pasolini, Ritmo Romano, 1950 A strada era inciuttuta in l’uscurità. Solu lucicaia a linea
L’acu di l’ariloghju ribumbeti trà i muri bianchi. U sulaghju bassu, i muri bioti, l’aria cunfinatu e zeppu in u quali era difficiuli di movasi,
“Patrioti, ricordate i Vespri corsi, quando proprio in questo punto avete distrutto i francesi (In u 1738, i corsi avianu vintu una spedizione di truppe
In fond’à l’urticelluSopr’à u fiumicelluCi era una funtanaChì dava la so ondaDa annacquà a stondaÈ falla sbuccià sana U rimore discretuDicia in sicretuCentu fole d’amoreEd
Leghje ‘sti quattru filari quandi a gioia scapparàÈ chì nimu ci sarà per prupone ti l’appoghjuQuandi a funa di a vita d’un colpu si strapparàÈ
I morti sò sottu à i nosci passi. Sonu accantu à no’. Ci accumpagnani è ci parlani. Ci dicini a tinnarezza di l’assenza, l’addisperu di
I capelli andarini per i venti di quassùGhjochi cù e mo spiranze è i mo sogni di primaQuandu circava l’amore per buscà ci qualchì rimaÈ
Un rumori in a notti. A luna grisgia ùn rispichjaia nudda. In u celu abbambacciatu nun c’erani nè stiddi nè luciori d’attrachju, i muntagni s’induvinaiani
L’annu passatu, a Rivista Tempi publicaia un primu ritrattu di I Maistrelli sott’à a piuma di Valécien Bonnot-Gallucci, è u nosciu ridattori firmaia a so prova