Attrachjata d’acciaghju L’acqua era turchina, senz’un muvimentu. I casamenta, tirrazzi è dicurazzioni spampillenti, si riflittaiani in l’acqua malba. Acqua d’arreghju. Arreghju di sangu duva cavalcani
Attrachjata d’acciaghju L’acqua era turchina, senz’un muvimentu. I casamenta, tirrazzi è dicurazzioni spampillenti, si riflittaiani in l’acqua malba. Acqua d’arreghju. Arreghju di sangu duva cavalcani
Si maritaia lu celu Quandu movi u marinu L’urizonti da l’acellu Lasciatu ross’è turchinu Un ricordu d’arbicellu Chì cantaia lu distinu. Tù cunnosci li furesti
« Sempri cunquista da a musica, mi cunsulaiu d’ùn ligammi à idda pinsendu chì a cadenza ‘llu verbu parmittessi l’affirmazioni singularia è pricisa, u mischiu di
Ingir’à u Grand Palais, in l’ottesimu cantone di Parigi, u tempu hè pisiu, bughju, piuvascosu. U ghjornu cappia u so ultimu soffiu. Sò ott’ore di sera, stu
Fighjulgu, I cunfini di paroddi Vadini pieni ‘ll’odii, È da l’abbrucata rossa Sbuccia ‘ssu soffiu di mossa. Parlu, Quand’esci l’imaginariu di Sangu,’llu fondu d’un oriu,
L’avemu amparata incù suffrenza è desilluzione quist’annu, quandu l’armi si zittanu, chì a curruzzione ùn permette più di cambià u corsu d’un’ elezzione è chì
Qual’hè issu Diu chè vo pregate? Qual’hè issu Diu chè vo pregate Di punt’à e stantare zuccate Pichjinate di lichenu grisgiu Un palatinu altu è
I. U portu Nibbiura matuttina Ripusaia graziosa À lu stresciu d’una minaica. Una catamalza di stamazzola Comu un miraghju Illusioni ‘ll’alba Friscura trimanti d’un raghju.
Sò sempre statu stunatu da u nome datu à issa rivista. È tandu, sarìa statu nurmale di filusuffà appena pà issi tempi foschi. A prublematica
U Soli, fuconu di tinarezza è di vita, Versa l’amori brusgianti à a tarra stasiata, È quand’omu hè chjinatu nant’à a vaddi, si risenti Chì