Miró, un chjaruscuru pueticu

Ingir’à u Grand Palais, in l’ottesimu cantone di Parigi, u tempu hè pisiu, bughju, piuvascosu. U ghjornu cappia u so ultimu soffiu. Sò ott’ore di sera, stu vennari. Eppuru, daret’à muri bianch’è pagni, pitture è publicu s’uniscenu ind’una sala luminosa. Elle, tamante, enigmatiche, mischjanu culor’è sintimenti. Ellu, numarosu, diversu, prova d’inzirpanne u sensu : « Mi paria un sole à mè ! »

DSC_0944

Fin’à ferraghju, si viaghja à mez’à l’opara di Joan Miró. Nant’à i trè piani di a spusizione, si viaghja dinò à mez’à tutte l’evuluzione, tutti l’arnesi di spressione di l’artistu. Pittura, ciramicu, scrittura, sculpitura… Si ciotta nu i so sfarenti periudi. Da u fuvisimu à u cubisimu, passendu pè u dittaglisimu è u surrialisimu, u Catalanu ci trae ind’un universu propiu pueticu. Ghjunghjimu ancu à un periudu di rivolta, duve li ci vulia à « assassinà a pittura. » U so scopu era di strughje pè creà, pè avanzà. Circava à ripuntà sempre di più e limite di u so arte. Ci hè tandu un denuminadore cumunu à e so creazione : a lotta. Sprime e s’angoscie è i so risentiti attraversu à elle. I danni di a fame ? Eccu u Carnavale d’Arlicchinu. I guaii di u fascisimu ? Eccu A spera di u cundannat’à morte. Lotte pulitiche, lotte persunale, tensione.

Una tela bianca, ùn hà sensu per ellu. Bisogn’à straccialla ed à imbrutalla prima chè di tinghje. Tandu Miró, l’emu capita, lotta sopr’à tuttu contr’à i so turmenti : « U surrialisimu m’hà apartu un universu chì ghjustificheghja è chì cheta u mo turmentu. […] Ci era in mè una rivolta silenziosa. »

A ritruspettiva hè custruita di manera cronologica. Si seguitanu i passi di Miró da a so Catalogna nativa à e strette di Parigi, passendu pè a Nurmandia o Maiorca. Attempu lirica è angusciosa, puetica è gruttesca, a so opara hà sfarenti livelli di lettura. Induve u ciucciu ci vede « un cavallu ! », si capisce a ferita di a guerra di Spagna o puru l’arradichera di l’artistu à a so terra. Si scontranu à Tristan Tzara, René Char, Paul Eluard, André Breton… L’anima di u carrughju Blomet, ind’una splusione di culori è di sogni. 

Eccu, in duie parolle, u grande Miró. Zitellescu è umoristicu, à le volte tragicu, carcu di sensu è d’emuzione, sempre. Bast’à apre l’ochji… è u core.

DSC_0932
Ritruspettiva Miró, Grand Palais, Parigi. Da u 3 d’ottobre à u 4 di ferraghju di u 2019

Lasciate un cummentu ?

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.