Spuzaliziu chiglianese hè un puema sopra a leghjenda di a Spusata, muntagna famosa di u circondu di i Dui Sorru.
Spuzaliziu chiglianese hè un puema sopra a leghjenda di a Spusata, muntagna famosa di u circondu di i Dui Sorru.
Qual’hè issu Diu chè vo pregate? Qual’hè issu Diu chè vo pregate Di punt’à e stantare zuccate Pichjinate di lichenu grisgiu Un palatinu altu è
I. U portu Nibbiura matuttina Ripusaia graziosa À lu stresciu d’una minaica. Una catamalza di stamazzola Comu un miraghju Illusioni ‘ll’alba Friscura trimanti d’un raghju.
U Soli, fuconu di tinarezza è di vita, Versa l’amori brusgianti à a tarra stasiata, È quand’omu hè chjinatu nant’à a vaddi, si risenti Chì
È issu sole chì m’agguanta Purtendumi for’di stagione S’è lu celu ùn s’ammanta Sarà nova la prigione. Eranu tante le frante D’aprile in sta regione
L’aria si fracassò, si svintrò lu cilestu tesu, neru, minacciosu. I mura gucciulanti sguiddaiani ind’u fiumu scatenatu, purtendu cun iddi l’albura intimuriti, i pianti strappati,
Accunciate da le rise Da la vita acciaccate Destini persi à l’orizonti ceghi Parlanu… Senza mancu una parolla Scambianu à sintimenti U campà sumiglia, l’atti,
Corsica ùn hè la rena, Ne le marine d’argentu Ne mancu u passu è vena Di i frusteri o di u ventu Corsica hè a
Spassighjava. L’Isula, e so vichjette, i so ricordi. À latu à babbu, paria senza fine a Marinella. E so rise, e so chjachjare, l’abituati, sempre.
A Porta U piovu ‘ll’istatina Feci spegnasi lu soli, Hà lavatu la rapina È cantat’à mè li foli : “S’hè svintratu lu fiumoni, Impurtati