Curria u fiumiceddu. U celu era bughjcosu. Tesu com’è una corda, è l’arburi grisgi, tuccati anch’iddi da u spaventu. Spavintosi erani li scurrutona di muntagna,
Curria u fiumiceddu. U celu era bughjcosu. Tesu com’è una corda, è l’arburi grisgi, tuccati anch’iddi da u spaventu. Spavintosi erani li scurrutona di muntagna,
Lisa-Maria Ferrandi t’hà 17 anni è si vesta solu incù vistiti ch’edda hà criatu! Maravigliosu sonniu di una piccula isulana di divintà stilista. È a
Finu à l’Altura À Pasquale Marchetti À chì ghjova di scriva in lingua corsa? È tantu disprezzu, chì senza fracassu Ci hà fattu perde l’usu
Puema chì sprimi a biddezza è u locu di paci chì sò i casi di i nosci Minnanni. Pocu impremi s’eddu ci sò i peghji
Li belli ‘jorni U cor di li nostri affanni N’hà fattu una musica, Soffia fort’è tutti l’anni Issu sognu ‘n musaica. Falatu, appena struttu Binistà
Caos è Stelle Caos eternu, di tanti mei affanni u Criatori, Scintillani i to figlioli, in la to menta, in lu cori. È po’
Quandu ghjunta l’abrucata Si piatta lu soli caru, Fal’a manu dilicata È lu sintimu amaru. Chì pà la to malatia Ci sò sempri li mandili,
Sfurtunatu Basta ch’e dicissi neru par chì tuttu fussi biancu Quand’e cercu u scarpu drittu cascu sempri nant’u mancu S’e vogliu andà in Bunifaziu mi
Sempre u pueta fighjuleghja u so spaziu, usservendu a natura, l’omani. Pruvendu di capisce ciò chì custituisce u mali, u binistà, gera a so piuma
Avemu sempre, in quellu mumentu di tristezza, a brama d’andà à spassighjà in a natura pura, spurgulata, duve ùn c’hè nè viulenza nè strazii di