Sponde sculurite – Marcu Antone Faure

Quandu ghjunta l’abrucata
Si piatta lu soli caru,
Fal’a manu dilicata
È lu sintimu amaru.

Chì pà la to malatia
Ci sò sempri li mandili,
Nè tristezz’o armunia
Fin’à li cristi abili.

Hè cunsunta, l’ochju parsu
È pari senza rimori,
Santificat’u so passu
Quant’angosce è crepacori !

Lasciate un cummentu ?

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.