Corsica ùn hè la rena,
Ne le marine d’argentu
Ne mancu u passu è vena
Di i frusteri o di u ventu
Corsica hè a muntagna
Di petre è muvre salvatiche
Sminticati par quist’onda
Acumprata da i galli
Ghjè u fiume chì viaghja
Trà le so sponde antiche
Ghjè la fiumara chì tomba
Postu ch’elli si n’imppipani
Ghjè sta forza naturale
Chì si batte contra u mondu
È chì si dà tantu male
Dà salvà u so circondu
U so embiu chì li vechji
Cunniscianu strabè
Mà l’età d’i nostri parenti
Tistimuniò tanti dispetti
Simu l’ultima muraglia
Contra tutte e negazione
Di a sorte di a Corsica
Chì si more d’inazzione
Imagina : Voix Intérieure – Adrien Porcu