Giovanni della Grossa hè un scrittori corsu, natu l’11 di dicembri di u 1388 in Grossa, un paisucciu di Corsica Suttana, vicinu à Sartè. Stu
Giovanni della Grossa hè un scrittori corsu, natu l’11 di dicembri di u 1388 in Grossa, un paisucciu di Corsica Suttana, vicinu à Sartè. Stu
Li belli ‘jorni U cor di li nostri affanni N’hà fattu una musica, Soffia fort’è tutti l’anni Issu sognu ‘n musaica. Falatu, appena struttu Binistà
Chera, viculu immurtali di i Culioli, Ghjuvan’Andria cuntinueghja à azzicallu da a so stanza pura, una mimoria eterna chì i petri ani fattu a prumessa
Di u corsu, sempre, è mi ne restu in brama, E u parlaria per tuttu, ancu in Parigi; Perche sa lingua a m’hà imparata mamma,
Petru Rocca nascì u 28 di sittembre di u 1887 in Vicu in Corzica è morsi u 7 di ghjugnu di u 1966 in a
Quandu ghjunta l’abrucata Si piatta lu soli caru, Fal’a manu dilicata È lu sintimu amaru. Chì pà la to malatia Ci sò sempri li mandili,
« Chi troppu vole, perde tuttu, Perde u fondu e perd’u fruttu ». E per mustralla chiaramente, Ecc’un fattu chi beramente Ne dà prova schetta schetta. Or,
Dopu avè arubat’una sumera, Dui ladroni eranu in chimera, Unu ne vulia fà danaru, L’altru, ch’era menu avarii Ha vulia cunservà Per falla travaglià. E
In i dui primi articuli di sta seria, avemu parlatu di u rumantisimu – tedescu è dopu francese – sempre in quella via di a
Cunnisciti forse a storia d’Antigona, sta femina chì ammenta è ammentarà sempri sta magina di ribedda, chì hà datu a so vita pà u riposu