Bavella – Ghjuvan’ Andria Culioli

Chera, viculu immurtali di i Culioli, Ghjuvan’Andria cuntinueghja à azzicallu da a so stanza pura, una mimoria eterna chì i petri ani fattu a prumessa muta di curà, è di trasmetta.
I versi di u Barbutu anu incicciatu issi loca chì erani u rispechju di a so anima, quidda di u pueta puru, incantadori furiosu chì t’avia u puteri di cantà a so Cursichella.

Bavella

Mi pirmittaret’ ajenti,
Cantà cun boci nuvella !
Quantu li vicu cuntenti,
Li furcati di Bavella !
Avali sò pussidenti
D’una biata riginella !

Di la niv’hè la rigina,
Guard’à tutti l’orizzonti,
Quand’hè nivi cristallina,
Ni cuprarà la so fronti
A quista biata divina,
Di grazia n’hè la fonti !

Ancu li muvrini stessu
Vinuti fendu pascura,
N’hani fattu u genuflessu
Davant’à la so statura !
Accordami lu permessu
Di fa la so siniatura !

La culomb’é a rundinella
Missager’ di la stafetta,
Survolani la riginella,
‘Nviati da Bernadetta.
Manteni la Cursichella
Ne la via benedetta !

Ancu li pesci del mari
Di lu scogliu è di la rena
Bavella servi d’altari
N’hani fattu la nuvena !
E ni cummenci’à cantari
Ancu la pescia sirena !

I laraci è li gran pina
Chi lu ventu li carezza,
Maìstà di li cunfina,
Ni sò tutti ‘n cuntintenzza.
A la padrona del locu
Sarani candel’é focu !

Test’à lu gennar’umanu,
A raccummandacci’ nsomma,
U cas’hè dighjà luntanu
Sputinichi é Bomb’atomica !
Piddèmu é siamu capaci,
Par avé salut’é paci !

A védali, culà ‘n vinochja,
A muvra, l’arghjeta, u vaccariu
Quand’iddi ruminaiani,
Paria ch’iddi dissini :
Santa Maria Santa,
Matr’eterna !

U lindumani, sò andat’ à caccia,
é quand’é vulià tirà,
Una culomba s’hé calata
Annant’à Notre Dame des Neiges.

Quandi u soli si ni va à calà,
U friscu di i muntanghji di Bavella
S’allonga versu l’Urienti,
versu u mari,
Chi i pesci un hani mai vistu quissa,
Di tutta a jurnata.

A sera, vidini ss’altari,
Quidd’umbri li trè furchi,
é l’alburi,
I gran pina, chi sò nnant’
à i muntanghji,
Si diciarani chi sò candeli,
E na currenti di l’acqua,
Si vidi fa quiddi fiari,
Comm’é quandi vo apriti una jesia !

Si sò po tutti raccumandati,
L’animali salvatichi, i pesci,
E fighjolani tutti ssi luci,
Incendia chi parin’ assassina
Par metta u focu !
Si parlani, da un’ arbar’ à l’altru !
E senti u ventu, u buffara,
Un ci n’hè ventu, ma si senti :
Fffuuùh ! Fffuuù !

Ritrattu di 1967

Lasciate un cummentu ?

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.