Maria Gentile: l’Antigona corsa

Cunnisciti forse a storia d’Antigona, sta femina chì ammenta è ammentarà sempri sta magina di ribedda, chì hà datu a so vita pà u riposu di u so caru frateddu. Ghjè una pezza di teatru scritta da Jean Anouilh, ghjucata pà a prima volta à u teatru di l’Atelu in Parigi, u 4 di frivaghju di u 1944. Sta pezza hè ricacciata anc’edda d’un antru scrittu: l’Antigona di Sophocle. A so storia, in qualchì parola, hè quessa:

Tirata da l’anticu mitu d’Antigona, sta pezza hè stata scritta in troncatura incù i codici di a tragedia greca. Antigona era a fiddola d’Œdipe è di Jocaste, suvrani di Thèbes. Dopu chì Jocaste si tumbò è dopu à l’esiliu d’Œdipe, i dui frateddi di l’eroa eponima di sta pezza, Étéocle è Polynice, si sò tombi trà di eddi pà avè u regnu annantu à Thèbes. Allora, u frateddu di Jocaste, Créon, s’hè pruclamatu rè, è hà ricusatu di dà una sepultura degna à Polynice, ch’eddu ghjudicava traditoru è accattanu. Polynice hè allora, davanti à l’inazzioni di tutti è di tutte, messu ind’una fossa induva u manghjaiani è i corbi, è u soli… Créon impidisci à tutt’ognunu di metta si di fronti à a so dicizioni, o a sintenza sarà di più tarribuli chì a trista sorti chì u tintu Polynice patti. Antigona, stravolta chì unu di i so frateddi ùn avessi a sepultura ch’eddu miritava, dicida di rivultà si è di sepiddiscia u so frateddu cum’è si divia, ancu s’edda t’avia l’interdizioni di fà lu… Si renda parechji volti à scuprà u corpu di u so frateddu di tarra, sola, chì a so suredda, Ismène, hà paura di u so ziu. Ma Antigona hè stata vista da i suldati di u rè. Créon hè allora ubligatu d’impona a sintenza ch’eddu avia minacciatu di fà à tutti i ribeddi chì pruvarani d’intarrà à Polynice…. Allora, dopu à una discursata longa longa incù a so nipota, parlendu di u sensu è di u scopu di l’asistanza, Créon dicida d’intarrà à Antigona viva. Ma quandu a tomba divia essa sigillata, Créon ampara chì u so fiddolu, Hémon, innamuratu d’Antigona, s’hè inchjustratu incù a so prumessa… Créon dumanda di sbalasgià a tomba, è scopra allora Antigona impiccata incù a cinta d’Hémon. Eddu, videndu à u so babbu, brionna à l’inghjustizia è stuppa annantu à u so babbu, eppo si sbotra incù una spada. A sfurtuna ùn pianta : a moglia di Créon, Eurydice, si tomba anc’edda taddendu si a canedda, dopu à l’amparera di a morti di u so caru fiddolu.

A storia di Maria Gentile hè menu tragica ma tanta tremenda. Femu un saltucciu inde a storia, ciò chi renda l’affara di più intarissanti. Frivaghju di u 1769, Poghju d’Oletta, Corsica Suprana. 1 500 suldati francesi ghjunghjani in Oletta. Duranti un offensiva paolista, una cuspirazioni hè pruspettata pà avvinghja i francesi. U cumplottu ùn sarà fattu, ma parechji omi di u paesi sarani cundannati è tombi. Frà eddi : u prumessu di Maria. Impiccatu davantu à u cunventu, i Francesi a si ghjocani cum’è Créon : interdizzioni di dà li una sepultura. Maria, tali Antigona, dicida di passà sopra l’intirdizioni è d’andà, di notti, à circà a sepulcra di u so innamuratu è d’intarrà lu dignamenti. Maria Ferranti, chì hà scrittu u libbru A passioni di Maria Gentile, hà dettu : « St’attu và sopra à tutti i formi di curaghju. Ghjè una virtù. Voddu dì ch’edda hè una parsonna superiora à u cummunu di i morti. Ùn hè micca un sbilanciu d’umanità, ghjè qualchissia chì raprisenta a più alta valori di l’umanità. Ghjè qualchissia chì riccusa chì u corpu di u so maritu, chì u corpu di l’umanità sana sia abassatu à quiddu d’un animali. Dunqua, ghjè qualchissia chì porta incù edda i più alti valori di l’umanità ».

Maria Gentile era, hè è sarà sempri a nostra Antigona corsa, u simbulu di a rivolta è di a dignità umana, una di i figura fiminili corsi i più impurtanti chì a Corsica avarà mai cunnisciuta. Ch’edda avessi avutu stu curaghju quì senza mai avè nè lettu nè intesu a storia d’Antigona renda st’attu di più beddu, di più putenti, di più miticu. Ùn hè allora micca un attu cunfurmistu, chì prufita d’una situazioni cunnisciuta pà tirà ne a so forza è a so putenza, ma ghjè bè un attu spuntaneu, istintivu, schiettu, è ghjè ciò chì renda allora a storia di Maria Gentile ciò ch’edda hè, strà putenti, è sempri mitica.

Lasciate un cummentu ?

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.