Gabbia infinita Di culori Nant’à una tela insanguinata. Si massighjaiani i cunfini In una bila stradulurosa, U risu : duminiu di rapini À l’albi culuriti
Gabbia infinita Di culori Nant’à una tela insanguinata. Si massighjaiani i cunfini In una bila stradulurosa, U risu : duminiu di rapini À l’albi culuriti
Fighjulgu, I cunfini di paroddi Vadini pieni ‘ll’odii, È da l’abbrucata rossa Sbuccia ‘ssu soffiu di mossa. Parlu, Quand’esci l’imaginariu di Sangu,’llu fondu d’un oriu,
U fiatu ribellu A lu tarmine di tutti l’eccetera Quand’ellu si sgrumbuleghja quellu ghjornu A cullana zeppa fatta d’ogni spera Si scioglie per ammuntagnà in
Mughji, mossa frenetica d’una truppa in mal’d’emuzione, tribisonda. L’eccitazione di l’attesa hà fattu piazza à un cumbugliu insensatu. Racontu di guerra ? Ramentu d’una battaglia
U Leone imbecchiatu, Mezzu seccu è altrunchiulatu Fù dai soi aburritu E da ognunu culpitu: U cavallu li dà un calciu Ghiustu, ghiustu in lu
Mancu un brumulu di livamu O pani azzimu È micca manna caduta Acqua ùn hà schizzittatu ‘llu muru ‘llu bunker L’ultimu pomu era partutu. Ci
Più di deci anni fà, Maryanna Wolf, circadora in neuroscienzi conitivi, facia incù u so libru Proust et le Calamar un primu custattu : i tecnulugii novi ani
Sorghje – torna – oghje, inde u mondu sanu, a quistione di l’identità. Sarà bella vechja st’intarrugazione ! U tarmine sarà ghjustu chì, par quantu riguarda
« Acqua in bocca », un dettu da sprimà a vulintà, è certe volte, u duvere di u silenziu. Cum’è sempre, principia chivi a filusuffìa, quand’elle s’impettanu
Qual’hè issu Diu chè vo pregate? Qual’hè issu Diu chè vo pregate Di punt’à e stantare zuccate Pichjinate di lichenu grisgiu Un palatinu altu è