« Sempri cunquista da a musica, mi cunsulaiu d’ùn ligammi à idda pinsendu chì a cadenza ‘llu verbu parmittessi l’affirmazioni singularia è pricisa, u mischiu di
« Sempri cunquista da a musica, mi cunsulaiu d’ùn ligammi à idda pinsendu chì a cadenza ‘llu verbu parmittessi l’affirmazioni singularia è pricisa, u mischiu di
Tinsioni interna. A pedda lacerata, l’urgani, u sangu. U sangu neru, di fami, di seti, di frebba intarrugativa. Una tela bianca. Biancu spurgulatu, biotu di
Gabbia infinita Di culori Nant’à una tela insanguinata. Si massighjaiani i cunfini In una bila stradulurosa, U risu : duminiu di rapini À l’albi culuriti
Fighjulgu, I cunfini di paroddi Vadini pieni ‘ll’odii, È da l’abbrucata rossa Sbuccia ‘ssu soffiu di mossa. Parlu, Quand’esci l’imaginariu di Sangu,’llu fondu d’un oriu,
Spuzaliziu chiglianese hè un puema sopra a leghjenda di a Spusata, muntagna famosa di u circondu di i Dui Sorru.
Qual’hè issu Diu chè vo pregate? Qual’hè issu Diu chè vo pregate Di punt’à e stantare zuccate Pichjinate di lichenu grisgiu Un palatinu altu è
I. U portu Nibbiura matuttina Ripusaia graziosa À lu stresciu d’una minaica. Una catamalza di stamazzola Comu un miraghju Illusioni ‘ll’alba Friscura trimanti d’un raghju.
L’aria si fracassò, si svintrò lu cilestu tesu, neru, minacciosu. I mura gucciulanti sguiddaiani ind’u fiumu scatenatu, purtendu cun iddi l’albura intimuriti, i pianti strappati,
Da Cutuli è Curtichjatu Aghju una storia da cuntà d’un missiavu innamuratu di l’ochji di a so pusterità Una figliulina nata d’aostu chì tinia caru
A Porta U piovu ‘ll’istatina Feci spegnasi lu soli, Hà lavatu la rapina È cantat’à mè li foli : “S’hè svintratu lu fiumoni, Impurtati