Ingir’à u Grand Palais, in l’ottesimu cantone di Parigi, u tempu hè pisiu, bughju, piuvascosu. U ghjornu cappia u so ultimu soffiu. Sò ott’ore di sera, stu

Ingir’à u Grand Palais, in l’ottesimu cantone di Parigi, u tempu hè pisiu, bughju, piuvascosu. U ghjornu cappia u so ultimu soffiu. Sò ott’ore di sera, stu
Mughji, mossa frenetica d’una truppa in mal’d’emuzione, tribisonda. L’eccitazione di l’attesa hà fattu piazza à un cumbugliu insensatu. Racontu di guerra ? Ramentu d’una battaglia
È issu sole chì m’agguanta Purtendumi for’di stagione S’è lu celu ùn s’ammanta Sarà nova la prigione. Eranu tante le frante D’aprile in sta regione
Venezia, ghjugnu 826. Sott’à l’ordine di u Doga Angelo Participazio, dui mercanti francanu u mare. Buono de Malamocco è Rustico de Torcello vocanu versi Alessandria.
Accunciate da le rise Da la vita acciaccate Destini persi à l’orizonti ceghi Parlanu… Senza mancu una parolla Scambianu à sintimenti U campà sumiglia, l’atti,
Spassighjava. L’Isula, e so vichjette, i so ricordi. À latu à babbu, paria senza fine a Marinella. E so rise, e so chjachjare, l’abituati, sempre.
In a bughjura, infilarati, i ritratti di James Nachtwey – fotò-ghjurnalista stracunnisciutu chì hà cupartu pè esempiu a caduta di u muru di Berlinu o