Petra uchjata è sacra A Petra-uchjata a ben’ nummata punia quistioni… Chi turnu è chi pinneddu avarà apprudatu Mamma-Natura pà inghjinnà tali maravidda geologica? U pueta dicia fruttu di l’abbaciera tra granitu sodu è fascinanti diorita matreperrulata.
Alora a Petra-Uchjata chjammaia stradi chi tali i fili la reta ranghjina erani avvirsati in u so cullucà.
Stradi antichissimi scritti incù i peda è i zocculi animalini purtaiani à a Petra sacra sacra. Stradi retti inzziculati par rupioni è machji aristoti, par vangona, pianuri, rumbi è monti… Stradi muvindu da loca sacri è purtendu à loca vardati, appuntamenti fissati, precisi, indittati da cruci, stantari, stazzoni è casacci. Stradi da i bancala d’Avretu à l’elpi di l’Alcudina, tucchendu à Cuccuruzzu… Stradi da i sapari di i santi è di i ghjenti incalcinati à i casteddi turrigiani è bisaninchi di Malcunsigliu.
Iè, stradi, feri, pidona, pelegrini camaddi di storia foli è usi, si abbuccaiani incù u ventu mintistu à a Petra-Uchjata di u Pianu-Maiò. Scontri nanzi o dopu à baruffi, abbaccieri, vota…
Conti Biancu commè tutti s’invinuchjaia à u calzu di u pintonu camulatu. Rispittosa, a ghjenti à pochi passi in daretu u lacaia solu in u pinsamentu . U silenziu inguttupaia u rughjonu. Chi avarà ditu da sè à sè Biancu divuzioni? Prigheri par tutti l’andati valurosi in a vita è in zuffi.
Ch’erani po fieri d’avè mandatu via i maumettani ghjunti à nommu d’un antru diu? Infatti, Corsica , Sardegna, Sicilia, Spagna capitini u prufitu di a mistica di San Ghjacumu in a lutta contru à i Mori. Spagna supratuttu. I cinari di l’apostulu mutendusi in u veru rampalonu spirituali par vincia i musulmani chi si privaliani par imponasi, d’avè incu iddi u bracciu di Maumettu. Iè, aviani aiutatu a cruci contr’à a falcia… vitturiosi.
Chi avarà brammatu par u branconu di i Biancolacci? Pà i so fanti, par i so faccindaghji è managhjoli?
Sulenità di u locu, sulenità di u mumentu, sulenità di u pinsamentu… Forsa incuscentamenti vidia dinò i disgrazii ch’ùn duviani lacà in paci a famidda feudali: baruffi, intupperi, intrappulati è assassinii tra parenti o fratedda; Arrigu Bel Messeri fiddolu caru, Guglielmu, Dinuncellu-Giudice, Rinucciu… è tant’altri! A Petra sacra era avinta da un mondu scemmu. Petra fistata da i tempi tempona da l’omini di u neoliticu, carriata quinci o culandi n’altri loca di divuzioni. E p i cristiani aviani vistu in orbiculi l’ochja di Lucia, tinta casticata diventata santa.
Pafanismu è cristianismu aviani alora pattizatu pè l’adurazioni di a Petra Uchjata à ochji di a disgraziata. Ochja alora tuccati, carizzati, basgiati, liccati da chi vulia vardà si da calchi pistulenza o malatia, da pidona arranti, da quiddi di l’osta, da pastori mirendu capri, pelegrini purtendu mani da petra à ochji. Guai à chi ùn firmaia ùn fu si che una stundia. U Conti Pazzu, maestru di a Tia stravacanti è stranu, fruppatu ch’iddu s’era à u signari biancu, ùn avia riviritu, imbisistitu ch’idd’er di tumbà u porcu. Pagò u piccatu, chi l’animali arpitendu ebbi a forza di sciaccà li una sannata in u pedi postu annant’à u murru in segnu di vittoria. Da tandu, più nimmu ùn franca a Petra senza fà attu di devuzioni.
U soli era beddu altu quandi u mottu di a partenza fù datu. I banderi supranaiani scupicci è albitra. I muli zangarutti summiaiani robba dà arringalà ghjunghjindu à Compostela. Un mancaiani mndu i sacci d’arghezza, chi San Ghjacumu, patronu di a Spagna era dinò patronu di i mulinaghji. D’altrondi, Biancu si purtaia sempri incù iddu dui o tre maestri di macina. Quist’annu si carriaia ancu a petra quatrata di Carbini, tanta ricircata da mani culandi. Compostela! … A mintuera era appicciata à “Santiagu”, chi i reliquii di u povarettu apostulu, aviani fattu u viaghju da Jerusalema cità di u so casticu in u 44, sin’à a Galizia. E fù da tandu chi a tomba di Ghjacumu u Maiori martiru si mutò in locu di pelegrinaghju praticatu da l’undicesimu seculu, in pienu riacquistu catolicu. E cussì nuveddi stradi da l’Europa sana si scrivetini in reti tissati, tanti intraliceri di filarozzi, di cridenzi, di fedi, ghjenti à pedi o a cavaddu, vanderi alzati, par traccià si sin’à Santiago di Compostela.
Scrittu da Lisandru Marcellesi