U Purgatoriu, Dante Alighieri – Traduzzioni

U PURGATORIU – Cantu sicondu, versi 1 à 37

Ghjà era u soli à l’urizzonti ghjuntu
Lu so circulu mirindianu copri
Ghjerusalemma à lu più altu puntu;

ed a notti uppusata à iddu corri,
esci fora di u Gange cù li Bilanci,
chì li fallani d’i mani quandu si stracqua

Tandu li bianchi è vermigli guanci,
induva mi truvaiu, di a bedda Aurora
par trop’età sò divintati arranci.

Erami vicin’à u mari ancora,
com’è ghjente chì pinsa à lu so caminu,
chì di cori và, è di corpu stà

Eppuru supresi da a mattina, ci veda,
par i grossi vapori russighjà Marzu,
versu à u punenti, sopr’à a piaghja marina

Cusì m’hè ghjunta, a vecu sempri,
una lumi par lu mari vena sì celera,
ch’à stu muvimentu, nissunu voli uguali.

Quandu ebbi ritiratu l’ochja
par dumandà à duca meu,
a rividiu più chjara è maiora

Eppò ingiru à idda m’appariu,
nun sapiu què di biancu, è d’inghjò
pocu à pocu un’altra ni scappò.

U mio maestru ancora ùn facia mottu,
mentri chì i primi bianchi di l’ali ghjunghjini;
allora chì ricunnobbi u nuchieru,

briunò: “Fà, fà chì li ghjinocchja calani.
Eccu l’anghjulu di Diu: appicia i mani,
oramai vidarai i stessi fatti ufficiali.

Vedi chì sdigna l’argumenti umani,
nun voli nè rami, nè altra vela
chì l’ali soii, trà i costi s’alluntani.

Vedi com’iddu li porta dritti vers’à u celi,
pichjendu l’aria cù l’eterni piumi,
ch’ùn cambiani com’è u murtali pellu”.

Lasciate un cummentu ?

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.