S’ellu mi bastava u to sole
À l’ora di l’alburighjà
Da inventà mi mille fole
È pudè torna sunnià
S’ellu mi bastava a to luna
À splende à mezu à l’annuttà
Da dicci a passione cumuna
Ch’è no vulemu fà ingrandà
S’ellu mi bastava u to sguardu
Da fà le torna sventulà
E bandere à l’oriente caldu
Da sopr’à lu nostru campà
S’ellu mi bastava a to bocca
Per pudè crede ci è luttà
D’esse u ventu chì ti tocca
È sempre ti vole abbraccià
S’ellu mi bastava u t’amore
Più grande ch’è l’immensità
U suminaremu issu fiore
Chì u meu ùn pò più bastà…
Un si dice micca : s’ellu mi “bastessi” ?
I dui sò pussibile 🙂