CIVIS, CIVIS, CIVEM…
Sminticheti puru sta parti fastidiosa di u latinu, chì ci voli à goda stu piaceri d’amparà una lingua campendu sempri par via di u nostru parlatu vivu. U latinu ùn sarà mai una lingua ditta « morta » ch’hè sempri impiegata è palisata da i diacronisimi, trasmetti sin’à oghji… “oghji”. St’avverbiu vinutu in direttu di a parolla « hodie » in latinu. Eccu!
Hè certu ch’ùn parlu micca d’un amparera cù u scopu d’una traduzzioni di l’anticoni cum’è Ciceronu, Ovidi o ancu i battagli di Cesaru, chì dumanda l’affari una maistria bedda prufonda di a gramatica latina è u sintimu litarariu chì ghjova à palisà i verità piattati d’un testu, ghjuchendu d’una lingua à l’altra. Eppuru, pudemi ghjucà cù u latinu incù d’altri maneri, circhendu l’urigina di i parolli i so cambiamenti di morfulugia trà i seculi, u so sensu, è truvà u piaceri da u studiu linguisticu.
Di più, mi veni sta dumanda sempri. Chì saria a noscia cunniscenza, a noscia lea incù u latinu s’è a minaccia di u francesu nant’à u corsu ùn esistaia micca?
Forsa chì l’aveti intesu ‘ghjà: i Corsi t’hanni una maistria maiò di u latinu di pettu à a vicinanza trà i dui lingui. di a listessa manera chì vidimu una passioni naturali di a sucità corsa par i scenzi o studii d’ughjettu minuritariu in Francia: a genealugia, l’etimulugia è di manera ginirali, i scenzi di a linguistica, ch’idda sia a ricerca di a so piazza storica in l’aria italo-romana, o ancu a so piazza in a sucità ughjinca.
Ghjuvan’Battista Marcellesi è a nascita di a socio-linguistica muderna in Francia.
Uriginariu di Cuò, u so nomu hè ligatu à a nascita di a socio-linguistica in Francia incù a cullaburazioni di Bernardu Gardin par a publicazioni in u 1974 di l’opara ch’hà iniziatu sta scenza « Introitu à a socio-linguistica, a linguistica suciali. »
A riflissioni di Marcellesi si porta nant’à a lea muderna trà l’omi è i lingui di Francia di più in più minacciati in i sucità tradiziunali. In u 1964, hè criatu u primu laburatoriu di i lingui rigiunali à l’Università di Rouen. Si pudarà leghja in l’introitu di u so libru chì l’ordini di gradi, o dignità ùn esisti micca trà i lingui, ch’iddi siani parlati à l’internaziunali o puru impiegati da un picculu gruppu culturali. Di più, l’idea d’una ierarchìa trà i lingui pari vana, chì portani ricchezzi sfarenti senza paragoni pussibuli, una di sti ricchezzi si trova in u cori di a « Pulinumia » parolla criata da Ghjuvan’Battista Marcellesi chjamendu di manera scentifica l’insembiu di i pussibilità linguistichi ufferti nantu à u tarritoriu isulanu.
A PULINUMIA hè un fenomenu linguisticu caratterizatu da dui o parechji parolli cù u stessu sensu.
In Corsica, esistini “u ghjacaru” in pumuntincu, è “u cane” in cismuntincu. È voi, cunnisciti un’altra parolla significhendu « chien » in francesi ?
Ci sò tanti parolli da mintuà dinò, cum’è « a ciciriola » d’almenu 14 maneri.
A PALEO-LINGUISTICA, un lavoru archeologicu
Circà i termini, ma soprattuttu i so nascita mi pari da essa un travaddu chì palisa un bisognu tramendu: truvà l’urigina di l’omu da u studiu di a so lingua propia, un’urigina chì franca u latinu stessu.
Semi tutti una discindenza di a Civilisazioni Indo-auropeana ch’hà cunquistatu u cuntinenti da parechji cavalcati dapoi u cinquesimu milleniu nanzu à Ghjesù Cristu. Sta civilisazioni hà lasciatu in a sucetà ughjinca i resti di a so cultura: A prisenza sempiterna di u sciffru 3 par asempiu chì significheghja a forza, a suvranità, a fecundità in i cridenzi indo-auropeani, si ritrova in u cristianisimu sottu à a forma di a trinità.
Studiu di a parolla VAGHJIME.
Issa staghjoni ùn esistaia micca in u calendariu rumanu, hè ghjustu una stonda pricisa inziata trà a fini di a caldura statinaghjola, è i primi timpurali di l’inguernu. Hè dinò stu mumentu di l’annu quandu l’arburi sò carchi à frutti, s’allardani i porchi, produci l’uva a vigna. Saria tandu a staghjoni di u benefiziu, di u prufittu.
A parolla indo-auropeana, par ‘ssa staghjoni hè prununziata « WANDADJA », chì voli dì “acquistà” dendu a parolla « vaghjime » chì si ritrova in francesu cù a « vendange ».
Di manera più vicina, parlemi di a lascita di gramatica latina in a lingua corsa è pricisamenti incù u Rucchisgianu, varietà sartinesa parlata in l’Alta Rocca è in u Pian’ d’Avretu. Stu parlatu hà cunservatu i famosi maschili neutri plurali in A.
Piddemi a declinazioni di Templum, um. U Latinu dà à ogni casu gramaticu una desinenza, chì cambia a fini d’una parolla sicondu a so piazza in l’infrasata.
Eccu i 6 casi gramatichi:
Numinativu – u sughjettu
Vucativu – una chjama
Accusativu – Cumplementu d’ughjettu direttu
Ginitivu – Cump. di u nomu
Dativu – Cump. d’ughjettu indirettu
Ablativu – Cump. di locu, tempu, manera ecc.
Singulariu
Num. Templum
Vuc. Templum
Acc. Templum
Gin. Templi
Dat. Templo
Abl. Templo
Plurali.
TemplA
TemplA
TemplA
Templorum
Templis
Templis
Tandu u Cavaddu sarà i Cavadda, u ghjorni sarà i ghjorna.
Ci voli tandu à cunsidarà a Corsica cum’è un veru cruciamentu trà i parlati di u Meditarraniu ma dinò auropeani, chì i nosci lingui t’ani a listessa radica. Ci invita à cambià u sguardu purtatu nant’à i sfarenzi linguistichi o culturali, chì u cumunu sguassa un sintimu di stranezza.