U mondu hè cambiatu, è hè sparita a veghja, oghji i scontri piddani altri formi. U travaddu di u linguistu, in l’anni 1960 fù di mantena issa mimoria urali, incù a mudernità hà caghjatu in lu tempu i lighjendi chì ripurtaiani l’omi à a so urighjini antica. Eccu, u prugressu tecnicu riprisenta a fini di a mimoria viva chì campaia i sirati di statina sott’à u castagnu, o l’inguernu davant’à u focu. U linguistu caghja a lingua, è diventa u so guardianu, u so carceraghju bravu.
Mathée Giacomo-Marcellesi, linguista corsa avia u so magnetofunu pà catturà i parolli di l’anziani, in u so libru “Contra Salvatica” si trovani i lighjendi di l’omi, com’è un tistimoniu di u passatu chì saria l’ultima vistica di u chjaravallu immurtali.
Eccu U Diavuli è u pastori, Mathée Giacomo-Marcellesi hà tinutu a lingua d’urighjina, intesa in Livia, Carbini, Figari è Sotta, issi lighjendi sò quiddi di i Rucchisgiani.
A statua di santu stefanu, l’hani trova vicin’ à Ceccia, na capedda arruinata. Dopu, l’hani vulsuta cuddà in Surbuddà. Ma ughji volta ch’iddi circaiani di varcà u fiummu mezzu da Quenza à Surbuddà, u fiummu ‘ngrussaia é un lu pudiani micca varcà. Faci chi l’hani lacatu ‘n Quenza, na jesia di Santa Maria. Ma dici chi tandu, a notti si ni falaia’ n Surbuddà, é u jornu si ni cuddaia ‘n Quenza. Avali, hè na jesia di San Ghjorghju, in paesu.
Tutt’ unghjunu vinia à dumandà una grazia, à fà un votu. Un’ ha più ne pedi ne mani, chi u basgiaiani, l’accarazzaiani, u suttrinaiani. Ha persu dino u so culori, é par ciò ch’iddu firmaia, una vecchja ‘n Quenza u piddaia quand’ idd’ apriani u vicu par annaquà, u mittia sutt’ à u matrali é dicia :
– U t’aghj’ a caccià, ghjè u lutu !
E u ti scurticaia !
Aghju ‘ntesu dì chi un’annu, erani mesa é mesa ch’idd’ un piuvia micca. Allora u preti ha fattu u prucissioni, tuttu u paesu era daretu à Santu Stefanu ! Tandu, hè partitu u timpurali é l’acqua s’hè missa à falà à grossu. Ma l’aienti sò firmati é hani fattu u tornu di u paesu, inveci chi l’abitudini, fughjiani ‘n casa à a prima goccia d’acqua !
Quand’iddu piuvia, Mammà dicia sempri ssa prigantula :
Santu Stefanu ‘n campu sta !
In bracciu t’avia lu Spiritu Sà,
E dissi é binidissi
Chi paura nun tinissi
Né di lampu né di sonu,
In nommu del Patri
Del Figliu é del Crucifissu !