U mondu hè cambiatu, è hè sparita a veghja, oghji i scontri piddani altri formi. U travaddu di u linguistu, in l’anni 1960 fù di mantena issa mimoria urali, incù a mudernità hà caghjatu in lu tempu i lighjendi chì ripurtaiani l’omi à a so urighjini antica. Eccu, u prugressu tecnicu riprisenta a fini di a mimoria viva chì campaia i sirati di statina sott’à u castagnu, o l’inguernu davant’à u focu. U linguistu caghja a lingua, è diventa u so guardianu, u so carceraghju bravu.
Mathée Giacomo-Marcellesi, linguista corsa avia u so magnetofunu pà catturà i parolli di l’anziani, in u so libru “Contra Salvatica” si trovani i lighjendi di l’omi, com’è un tistimoniu di u passatu chì saria l’ultima vistica di u chjaravallu immurtali.
Eccu a storia di Masciu Maternatu, babbu criatori riali o imaginatu di i Campanili di Carbini è di Surbuddà. Mathée Giacomo-Marcellesi hà priservatu a lingua d’urighjina, intesa in Livia, Carbini, Figari è Sotta, issi lighjendi sò quiddi di i Rucchisgiani.
Babbà aia compru a casa di Maternatu. Ma u pianu é a casa un erani micca soi. E dopu, incù u tempu, quidda chi t’aia a carciara ha dd’ha vinduta. A Babbà. Trecendu franchi. Nous avons les papiers ! La cave de Maternatu !
Quandi no emm’ arranghjatu no a noscia casa, t’aiami i dui cantedda chi faciani i dui casi. A noscia é di Lucianu. Hani presu a sega, hani sigatu u canteddu, facia più di ottu metra di longu. Comm’arani fattu à ghjunghja tamanti cantedda ? Dicini ch’idda saria stata a casa fatta da Masciu Maternatu. Mà ùn sogu micca comm’ idda s’hè passata. Sogu chi Maternatu aia fattu u campanili di Surbuddà, c’était un chef d’oeuvre ! Tandu, erani tutti taliani, i maestri é i muratori. Quissa s’hè passata, sò seculi é seculi ch’idda s’hè passata !
Dici u pruverbiu :
Masciu Maternatu in Corsica, trè cosi ha lacatu
U ponti di Rizzanesi, a jesia di Surbuddà,
E u campanili di Carbini numinatu !
Alora, Maternatu aia fattu u campanili di Surbuddà. Quidi di Carbini hani vulsutu chi li fesi un campanili comm’ idd’ aia fattu quiddu di Surbuddà. Idd’ hè andatu é ha fattu u campanili. E po, quandi u campanili era finitu, ha vistu chi l’affari un erani micca chjari. Tutti l’ajenti di Carbini s’erani arriunti da sutt’à u campanili, aspittendu ch’iddu falessi. Idd’ha pinzatu ch’idd’u vuliani tumbà. Soca era ancu ‘ntilicenti ! Allora, tand’ha dittu :
Avali, ci vol chi vo voghiti in Surbuddà, ind’é a me nora, é et’ a dì ch’idda vi dia u pal’ du u tinori é a lia teni forti !
A lia teni forti erani i ciandarmi ! A nora a capitu ciò ch’iddu vulia dì ! L’ha dat’à manghjà é a bì é po ha inviatu à calchiadunu na Sarra ‘ndé i ciandarmi. Faci chi quiddi sò vultati scurtati da i ciandarmi é quand’iddi sò ghjunti culà, Maternatu hè falatu da u campanili é si n’hè vultatu.
L’aspitaiani ddu falessi par tumbalu. Parch’idd’ unfessi micca u stessu. U vidi chi l’hani rifattu u campanili di Carbini, mà nanzi era monda più altu : avali un n’ha ch’é trè piana di balcona, inveci chi nanzi, n’aia setti ! Hè u più beddu di quissi loca, ancu più beddu ch’é quiddu di Surbuddà ! E un vuliani micca ch’iddu fessi u stessu.
Dopu, quì, hè calatu u sonu, é annant’à u campanili qui c’era un ghjaddu ‘n petra scalpillinata. Alora, un pezzu, l’hai truvatu, é di quidd’ altra mità, un l’hani trova micca. Suppuniani chi saria u maiori di Madagascar ch’ a s’avaria presa, na costa.
Alora, hani dittu :
– Ha micca vistu u jaddu ?
– Ah nò ! – Dici – ti jurgu, ch’idda picci a me casa é ch’e’ morga n’annata !
Hè mortu n’annata é hè picciata a so casa ! Alora, si pensa ch’idd’ avariapiattatu a mità di u jaddu.
Dopu, in Carbini dinò, hè calatu u sonu : u vidi chi avali, u campanili un hè più nudda, spiccatu da a jesia ! Parchi culà, ci sò stati stodi ch’unn’ erani micca…