Sicura chì i cunnoscu i parolli : i nomi, i verbi, l’aghjittivi è tutta a cumpagnia. Sta donna ch’e cunnoscu mi dumanda : « o fighjulè, induva hè chì tù stai tù ? ». Quissa a sò dinò è in lu me capu, i parolli l’aghju tutti, una dopu à l’altra, cù tutti i so culori. Ma quand’e a dicu, i parolli corsi cambiani di vistiti è sortini in francesi. A li vuliu dì in corsu in più ma… s’e mi sbagliavu, s’e diciu una tuntia, m’avaria ghjucatu à a risa pò essa. Sapeti, quandì vo parleti corsu è chì certi vi ripigliani è vi dicini : « Ùn hè micca corsu què ! Dis-le en français coco ! »
Quand’ella hè cusì, una volta, dui volti, deci volti, dopu seti scuraghjiti seti !
Sicura ch’ella hè impurtanti di dì ciò ch’ùn và ma a manera conta assai è à dilla cù un certu disprezzu – ancu senza vulella- si pò bluccà una parsona pà un bellu pezzu.
S’e a dicu in francesi omancu ùn ani da dì nulla !
Ùn la pinseti micca voi dinò ?
Ma avali v’aghju da dì un affari : u sbagliu chì no femu, u sbagliu tamantu chì no ripitimu sempri hè d’avè stu cumpurtamentu, d’avè a paura di dì i tuntii è d’ùn parlà più corsu par via di a paura, di u sguardu di quill’altri.
A sò avà ch’ellu hè solu un passu da francà è chì no l’emu da francà.
Hè sicura chì ognunu t’hà u so ritimu : par isempiu, s’e ùn sò micca sicuru di u me corsu, di certi parolli, di i verbi, ch’aghju da fà ? Aghju da dumandà intornu à mè, aghju da circà nant’à a tela, in li libri, aghju da stà à senta, emissioni, canzoni, aghju da fighjulà i filmetti, i serii in corsu… Prima, i m’aghju da dì in capu è po dopu : forza ! Avà parlu sta lingua chì t’aghju i cosi à dì in corsu chì ogni lingua t’hà u so gustu è i so culori, è più ni parlu, più sò riccu.
A paura di parlà è di risponda in corsu, a mandu à caternu ! S’e mi sbagliu, aghju da imparà à a lestra à ùn sbagliammi più chì a forza di falla, l’aghju in mè.
A vargogna, a lampu in lu fussettu, è pò essa chì u soli, luciarà appena di più, cù un raghju novu, libaratu da u dubbitu è a paura chì un ghjornu, ùn sarani più.
È parlaraghju in famiglia, cù l’amichi è cù tutti, scuntraraghju parsoni novi parlendu a lingua di quì, fiori di l’universu, è forsi quilli chì ci ani da senta parlà, t’ani da avè a voglia di parlà ancu elli è ci emu da aiutà à fà i prugressi, à crescia è à campà. Com’ellu dicia u gran pueta Ghjuvan Teramu Rocchi « Hà da luce dinù dumane u sole corsu, ùn s’aspetti da noi nè pientu nè rimorsu ! »