U Rumantisimu (1/2) : u rumantisimu tedescu

U rumantisimu hè un muvimentu culturale natu à a fine di u XVIIIesimu seculu in Ingliterra è in Allimagna, s’hè spartu in l’Auropa durante u XIXesimu seculu, fin’à l’anni 1850. U ritruvemu in literatura, pittura, pulitica dinù… Si caratterizeghja da una vulintà di splurà l’anima, di alzà u sintimu di pettu à a raghjone, di a sinsibilità appassiunata è metafòrica contru à u cartesianìsimu. Issa rivoluzione culturale hè ligata à a storia, à u cuntestu puliticu di l’epica, di guerre, di rivoluzioni, di viulenza ma dinù di I Lumi, di Francia, di Corsica, d’Allimagna… Ùn hè micca un elettrone libaru in a so epica, ma veramente un muvimentu chì hè vissutu incù un cuntestu puliticu di issi seculi. Pruveremu oghje di capì cume è parchì hè natu issu muvimentu, e so influenze, e so cunsequenze, attraversu a so nascita è u so sviluppu in dui paesi, l’Allimagna è a Francia. C’hè dinù un rumantisimu talianu, inglese, ma postu chì no vulemu parlà di storia, di pulitica, issi dui canti di u rumantisimu mi parenu i più significativi.

U rumantisimu tedescu, origine diverse per un currente rivuluziunariu

A. Cuntestu puliticu auropeanu, burghesia, Lumi è Guerre Nabuleoniche

U rumantisimu tedescu s’hè sviluppatu durante e Guerre Nabuleoniche à a fine di u XVIIIesimu seculu. À iss’epica di una riemergenza di u fattu militare cum’è manera di rigulà i cunflitti – dopu à un periodu di “pace” è di l’affirmazione di a diplomazia cum’è arnese di surtita di crisa – tutti i paesi si circavanu un eroe – Bonaparte pè a Francia, Horatio Nelson “di Trafalgar” per l’Ingliterra, u generale Koutouzov per a Russia – i rumantichi tedeschi scelsinu di libarà a so imaginazione. Ci hè un antru fattore, quellu di l’emergenza di a cultura burghesa, chì hà arricchitu u tarrenu culturale : infatti i burghesi, diventati ricchi incù a crescita ecunomica anu pussutu cumprà libri, strumenti di musica, sò andati à u teatru… L’emancipazione burghese hà isulatu l’aristocazia, ghjè parchì ci hè una piccula parte d’aristocratihi ind’è i scrivani tedeschi di u XIXesimu.

B. A rumpitura incù a ragione è u classicisimu

Si sviluppa in l’anni 1770 è finisce intornu à l’anni 1830. Hè u successore di u classicisimu tedescu, raprisintatu da Schiller è Goethe (pudemu mintuvà E suffrenze di u ghjovanu Werther). U rumantisimu tedescu era soprattuttu un muvimentu filusòficu è puliticu. À l’iniziu, era un muvimentu anti francese, chì si vulia oppone à i principii di a filusufia di I Lumi. Issu periodu fù quellu, difficiule, di l’industrializazione massicia, è pudemu leghje attraversu u sviluppu di u Sturm und Drang (Timpesta è Passione), una vulintà di raghjunghje u benestà, di libarassi di a suffrenza terrestra, di avè u drittu di sprime i so sintimi d’amore, di gioia, di l’aspirazione d’un altrò rassicurante. Cusì, in a ghjuventù rivultata, hè natu u Sturm und Drang, chì hà partecipatu dopu à u sviluppu di u rumantisimu in Allimagna.

Ci sò dui rumantisimi, crunològichi :

– Principia incù un primu periodu, chjamatu Frühromantik, chì dura da u 1795 à u 1804. Issu primu rumantisimu è u più radicale, chì prupone un rinnovu esteticu è metafisicu, tirendu acqua di a literatura di Goethe, ma critichendu a so tindenza à u realisimu, ellu vulia introduce a magia, u sopranaturale in a puesia.

– U sicondu periodu hè quellu di u Hochromantik sin’à 1815 è dopu cù u rumantisimu tardivu fin’à 1848. Per l’Hochromantik, ci sò dui gruppi : u Circulu di Herdelberg è quellu di Berlinu. Ste fase ùn anu tuccatu tutti l’arti, per esempiu u rumantismu tardivu averà un’influenza in a musica solu à l’iniziu di u XXesimu seculu incù Gustav Mahler o Richard Strauss. Stu picculu introitu à u rumantisimu tedescu ci pirmittarà a settimana prussima di parlà di manera più longa è pricisa di u rumantismu francese, spechju intelletuale, artìsticu, pulìticu, di un seculu cunfusu.

Un commento

Lasciate un cummentu ?

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.