Tempoli, u 16 di marzu di u 2020
Issu ghjornu hè un lindumani calmu d’alizzioni municipali, dopu à una festa tremenda piattata ind’i cantini.
A cità di Tempoli hè stata vinta da l’estrema dritta è Charles (Carlu) Mònoga, di u «Fronti Suciali », partitu in piena espansioni iss’ultimi anni.
U candidatu hà fistighjatu a so vittoria di nascostu, ind’i cantini di u bar ufficialmenti chjusu pà via di u coronavirus.
In fatti, a cità hè pronta pà un cunfinamentu di dui mesi. Da partuttu, ma micca par tutti.
Michel Migalli, sempri in avanza annantu à u so tempu, avia compru à u mesi di ghjinnaghju qualchi ghjochi à soldi, da piattà sott’à u bar, in casu di cuntrollu o di chjusura furzata di u bar.
Tempoli, u 27 di marzu di u 2020
Tempoli, cità ufficialmenti addurmintata.
Addurmintata da partuttu eccettu ind’i cantini di Michel Migalli.
Cinqui ori è mezu di sera.
Jackie (alias Jean-Jacques) Delpiga s’avvicina di a porta di a casa di Michel Migalli.
Pà chì fà ?
Issu grossu pesciu di a mafia teni tanti cummercii (risturanti, bar) è affitti in bordu di mari annant’à l’isula Centallona vicina à Ferona. À 57 anni, iss’omu hà fattu i so affari incù a prutezioni di i puteri è mafii lucali. Hè un clienti rigulari di Michel quand’è ritorna in Tempoli pà piscà è caccià ind’i campagni.
Diciami. Pà chì fà ?
Michel, andendu contr’à i decisioni di u guvernu, ùn hà micca sarratu u so stabilimentu.
Di manera ufficiali hè sarratu. Di manera ufficiosa, open bar.
Cusì, a vinuta di Jackie hè nurmali. Entra pà u purtonu di a casa maiò di Michel, pidda a terza manata – senza porta – ind’u muru di a casa.
U muru « si apri », si ghjunghji ind’una zona bughja induva si vedi una luci è un ascinsori.
Jackie pidda l’ascinsori induva un solu buttonu hè prisenti pà falà. A trappula hè fatta di sorta chì l’eventuali pulizzeri chì volini entra ind’a sala clandestina siani bluccati è ùn pudessini più ricuddà, a cuddata essendu infatti situata ind’una falsa riserva, daretu à un spechju.
Una volta in l’ascinsori, Jackie senti i voci di i numarosi clienti, chì gridani, ghjocani, biani.
In issa sala, si fuma, si bii, si ghjoca à a belote incù soldi veri, ci si ditendi incù i ghjochi à soldi ind’u fondu di a stanza di 240 m².
E, tandu ci sò i clienti. Una trentina, sta sera.Tutti senza a mascara.
Una vintina ghjocani à a belote. Un’altra decina, di ghjà briaghi zuffi, brionani è cantani.
Tra quiddi chì ghocani, ci hè Emile.
Sta sera sarà assai tragica pà iss’ultimu parsunaghju.
Una partita cummincia trà Emile, Jackie, è dui altri omini, René et Roger, dui eletti di a nova maghjurità Fronti suciali in cità.
René et Roger, esperti in scruccunarii, toccani una cummissioni da a parti di Michel pà sarrà l’ochji in merria à propositu di l’apartura di a sala clandestina. 3 % di u benefiziu nettu. Iss’omini ghjocani unu contr’à l’altru pà poca affari, una trentina di auri in una sirata.
Jackie, eddu, si n’hè resu contu è preferisci scruccunà i più debuli, quì Emile.
Emile, pà issa uccasioni, hà scummessu 3000€, una vigna in Caltingianus « Binza betza » è una stada ind’u Stazzu Cucuruzzu, in una pianura muntagnola vicina à Caltingianus. Jackie, eddu, avia scummessu un risturanti in perdita di vitezza in Centallona.
Jackie, incù l’aiutu di Michel, vicinu à a so tola, hà truccatu u ghjocu, cum’è sempri.
Pà fà nici di essa in difficultà, Jackie grida annantu à Émile : « Mais c’est toi qui a l’as de carreau ! Arrête oh Emile, oh maccu ! C’est l’as de carreau ò tontu ! Le jeu, il est comme ça ! J’ai raison ! Tu es fou ou quoi ? »
Emile li rispondi « Oh, mamma mia ! 110 coeur ò scimò ! Comprends-le ça quand même ! Je vais te tuer de toute façon.»
In fatti, Emile, cum’è sempri, t’hà a so pistola ind’u pantalonu.
Ma sta sera, Émile perdarà una parti di a so furtuna senza pudè difendasi, essendu ubligatu di firmà una carta di ricunniscenza.
Sei ori è mezu di sera
A partita hè stata vinta da Jackie. Emile, arrabbiatu, sorti a so pistola è minaccia à Jackie di tumballu. Prova di tirà. Ma nudda ùn esci. Nudda. A pistola, infatti, ùn cuntenia micca baddi.
Dunqua Jackie hà vintu Sa Binza Betza, a stada è i 3000€.
Mentri Émile firma a ricunniscenza di debiti, a decina di briaghi zuffi si mettini in coda, in una sorta di queue-leu-leu è cantani.
Cantani di manera disurganizzata è falsa una canzona in Tempolesi, legata à u « Carrasciali », u carnivali lucali (listessa manera di dì rispettu à a righjoni di Tempiu è Locusantu, in Gallura):
« Sa nosterz’ istoria entìa cossì. En saltibbanca so dì iss’andàolo. Mandighendi fai è scinuca at medendì. Sunc’ anta fami, non sci firra un paòlo. Ibem daspodi cà aiemi mandicato in vitto, sci tolca à pisaschìci ed andai at laburrà. Sa ventri colma, coment’elti so sacco i’ trigo, o so cadrero, nescun’ pòdesi pisai. Aiò, aiò, cà ha zunsi so carrasciali ! Oi oi oi oi comenti sci azza sa pressioni ! Aio aio frisgioli ed pilichini. Oi oi oi oi Ed so sero sci andemo à vaddai sunc’ compagnia, mascarati, ciunfremo sunc’addegria…! »
I clienti facini falà carreghi in terra passendu in issa sala à l’apparenza di un bar PMU di l’anni cinquanta. E facini a festa, tandu intardetta da u guvernu.
Jackie è Michel s’arricchiscini, Émile diventa povaru. Pà tutti, « Panem et circenses », cum’è si dici in latinu.
A serata finisci vers’à meza notti è ùn sarà micca l’unica urganizzata da Michel.