U cunventu San Francescu di Santa Lucia di Tallà hè statu fundatu in u 1492, da a vulintà di Rinuccio Conti della Rocca è di u Talavu cù un scopu pricisu: Dà à a so tarra un munimentu rilighjosu, spechju di i so spirenzi pulitichi. Hè posta a prima petra in u 1492. Oghji tenini piazza una ghjesgia è un casamentu à mezu sfundatu prontu à essa impiegatu da l’usi muderni.
U cunventu si trova nant’à un poghju chjamatu “Colle Piano” di tandu, induva a famidda signuriali della Rocca avia custruittu a so furtezza, tinia un postu cintrali framezu à parechji loca di diffesa in u Pumonti: i casteddi di Roccataddata, l’Alcudina, Calcinaghju, Casteddu d’Olmeto, Barici, è parechji turri, in Sant’Andria del Cosciolo o versu Zoza, nant’à una cuddetta chjamata “Casteddu“. Da l’altura, u situ strapiomba Santa Lucia di Tallà è Poghju, incù u vaddu di u Rizzanesi, hè appughjatu à a muntagna di Sarradò, locu impurtantu di a civilisazioni neolitica in u stremu mirindianu.
- A caduta di Rinuccio della Rocca, morti di a feodalità.
L’Imperu d’Urienti casca, Constantinople hè musulmana in u 1453. Genuva, nemicu storicu di Venezia vedi i so tarri minacciati in u Meditarraniu sanu è ricusa l’amministrazioni di a Corsica. Sta carica pulitica hè data à l’Uffiziu di San’Giorgiu. A famidda della Rocca ùn hà mai accittatu a prisenza genuvesa, è quandu hè ghjunta a rivolta di Rinuccio, l’Uffiziu manda un capitanu rinumatu, Nicolo Doria, affiancatu da 800 suldati è 100 cavalieri. L’armata sbarca da u Valincu è l’omi piddani a strada in u vaddu di u Rizzanesi. Consciu da u culombu d’un veglia in posta à a Foci, Rinuccio hà lasciatu u casteddu di Colle Piano – a so fiddola Serena è suredda Ghjacuminetta ci stani, prutegati da u Padri Matteu di Bastelica – fughjendu versu u Cuscionu par ritruvà i so partigiani. Piattatu in li muntagni di Zeravu, sopr’à Arbiddali, Rinuccio fighja u Valincu, campu di i nemichi. Amazzatu da i genuvesi, u so corpu hè purtatu sin’à Aiacciu è abbandunatu à l’uffesi publichi. Ultimu ribeddu di a feodalità corsa, a so mimoria hè tramandata da l’opara ch’iddu hà lasciatu: u cunventu San Francescu di Tallà.
- A vita di u Cunventu dopu à l’epica medievali
A ghjesgia hè stata cunsacrata in u 1593 da Monseigneur Giustiniani, vescuvu d’Aiacciu, principia cù a custruzzioni di u cunventu pratichi rilighjosi novi è di pietà pupulara. I signori vassali è i paisani hani participatu à a so fundazioni da un aiutu ecunomicu ch’hà parmissu u so adurnamentu trà i seculi. Tandu l’impurtanza artistica di stu munimentu hè stimata, ch’iddu raprisenta l’architettura monastica di l’epica. I casamenta di u cunventu hani albergatu i frati franciscani da la so urigina sin’à u 1848, quissu fora di i tempi revuluziunari. Locu d’accolta par i franciscani, hà ricivutu i cumunità di l’Observantius, di i Regulari, è i frati vinuti da u cunventu di Bilia, distruittu mentri una razzia saracinesca.
Mentri i ribellioni corsi scuzzulendu l’isula di pettu à u pagamentu di l’imposti è tassi genuvesi, i paesi sò brusgiati da i puteri è u cunventu abbuttatu. U 28 d’aostu di u 1735, u cunventu ricevi una Cunsulta di i Pievi, i capi di i rughjona votani a fideltà à u guvernu genuvesi. Fattu impurtantu in u 1772, u cunventu accogli u tribunali, cumpostu da 7 membri chì tenini ghjuridizioni in a Pievi d’Attallà.
- Pitturi di a Crucifissioni è di a Vergine, tela di l’artistu Maestro del Castelsardo.
A tela, priziosa da a so cumpusizioni era una dumanda di Rinuccio par u cunventu, saria di a Scola di u Maestro del Castelsardo. Fatta cù i reguli di a pittura catalana è valenziana (XVesimu seculu), s’assumidda à parechji opari stimati in Sardigna, da un artistu chì lavurò in Cagliari, Tuili è Castelsardo. Stu nomu raprisenta a parti a più impurtanta di a pittura sarda à u XVesimu seculu.