Di a Corsica – Voltaire Testu integrale

Ci volse di l’oru è di u sangue per sottumette l’isula di Corsica à u putere di u rè di Francia

In u 1769, Voltaire, esiliatu in Ferney, scrivò qualche parole d’amicizia è di tristezza per una Nazione chì venia di fallà sottu à a coppia di un Rè incù un puteri assoltu, u Regnu di Francia. Per a prima volta, a squadra di a Rivista Tempi vi prupone di leghje quellu picculu libru parlendu di a Corsica, in lingua nostra. Avemu messu in ‘ssu articulu i mumenti i più impurtanti di u libru (sicondu à noi), ma vi lascemu l’opportunità di leghje u libru sanu caricandu lu.

A Storia di a Corsica nanzu à a Rivoluzione corsa

(…) Quandu i Genuvesi fubbenu veramente liberi in u 1528, (…) u pesu di e so catene essendu diventatu insuppurtevule, a so svintura ranima u so curaghju. A famiglia d’Ornano, chì dapoi si rifughjò è lucicò in Francia, volse fà in Corsica ciò ch’è i Doria avianu fattu in Genuva, rende a libertà à a so patria, è ‘ssa famiglia d’Ornano, era degna di quellu nobile prugettu ; ùn ci riesce micca : u più maiò curaghju è e migliore misure anu bisognu di a furtuna. U rè di Francia Arrigu sicondu, chì succorria ghjà i corsi per sughjucà li forse, fubbe tumbatu in un turnei.

(…) I corsi firmonu sottomessi à i genuvesi ; più ‘ssi isulani avianu vulsutu scuzzulà a so coppia, più Genuva casticava la forte.

A rivoluzione corsa

I corsi avianu bisognu d’esse pulizati, è si li sfracicava ; ci vulia addulscì li è si li rendia ancu più sbetichi. Un’odiu atrocu è indessolubile si mettò trà di elli è i so maestri, è fubbe una siconda natura. Ci fubbe dodici mosse ch’è i corsi chjamonu “sforzu di libertà”, è i genuvesi “crimini d’altu tradimentu” . Dapoi l’annu 1725 ùn fubbenu ch’è sedizione, accidii di citatini corsi assassinati da i so cuncitatini. Si crede benchì, in una richiesta inviata à u rè di Francia da i capi corsi in u 1738, hè dettu ch’è ci fubbe vinti sei mille assassinii sottu à u guvernu di i sedici ultimi cummissarii genuvesi, è dicessetti centu dapoi duie anni. (…)

Da l’annu 1729, a guerra era aperta cum’è trà duie nazioni rivali è irreconciliabili. (…) I corsi principiavanu à avè capi assai intelligenti, tali chì ellu si in forma sempre in e guerre civile, un Giafferi, un Ghjacintu Paoli, un Rivarola, è soprattuttu un canonicu numinatu Orticoni, chì ebbe qualchì tempu a principale influenza ; ma ‘ssi capi ùn pudianu dinù cambià in un guvernu rigulare l’anarchia chì tuccava è spupulava ‘ssa isula.

I capi cunvuconu, in u 1735, un’assemblea generale, in a quale si dete a Corsica à a Vergine Maria, chì ùn parse micca accittà ‘ssa curona. Si brusgiò e leghje genuvesi, è s’aghjudicò pena di morte contru à chiunqua pruponeria di trattà incù Genuva. Ghjacintu Paoli è Giafferi fubbenu dichjarati generali.

Hà pena i corsi si fubbenu messi in ripublica sottu à l’ordini di a Vergine, ch’è un avvinturiere di a bassa Germania vense fà si rè di Corsica senza cunsultà la : era un poveru barone di Vesfalia, numinatu Teudoru di Neuhoff, fratellu di a duchessa d’Orleanu. (…)

(…) Ma à u capu di ottu mesi, i capi generali corsi avendu ricunnusciutu u persunaghju, è u pocu di dinaru ch’è ellu avia tantu stancu, partì per andà, dicia , circà i più putenti succorsi. (…)

Quandu invece l’Europa era cuntristata per a successione di i Stati di a casa d’Austria, è per tantu d’interessi diversi chì si mischionu à l’interessu principale, i corsi si assudonu in l’amore di a libertà, è in l’odiu per i so più anziani maestri. Genuva pussedia sempre Bastia, a capitale di l’isula, è une poche di altre piazze ; i corsi avianu tuttu u restu : gudinu di a so libertà o piuttostu di a so licenzia, sottu à u cummandu di Giafferi, elettu da elli generale, omu celebru da u valore , è ancu da e virtù di citatinu. Fubbe assassinatu in u 1753. (…)
A discordia tandu dividia tutti i corsi. E numicizie trà e famiglie si tarminavanu sempre da l’assassinii ; ma si riunia contru à i genuvesi, è l’odii particulari cedianu à l’odiu generale. I corsi avianu più ch’è mai bisognu di un capu chì sappe dirighje u so furore, è fà la serve à u bè publicu.

U vechju Ghjacintu Paoli, chì li avia cummandati in tempi di una volta, è chì era tandu ritiratu à Napuli, li mandò u so figliolu Pasquale Paoli in u 1755. Da ch’è ellu partu, fubbe ricunnusciutu cum’è cummandante generale di tutta l’isula, sippuri ellu ùn ebbe ch’è 29 anni. ùn pretendì micca u titulu di rè cum’è Teudoru ; ma u fubbe difatti à parechji risguardi, mittendu si à a testa di un guvernu demucraticu.

L’interessu di a Francia è i Stati Papali per a Corsica è a “vendita” di a Corsica à u Rè di Francia

Duie putenze assai sfarente l’una da l’altra entrinu in i tribuli di Genuva è di a Corsica : una era a corte di Roma è l’altra quella di Francia. I papi avianu pretesu in tempi d’una volta a suvranità di l’isula, è ùn si la sminticava micca à Roma. U ministeru di Francia, più agendu è più putente ch’è quellu di Roma, fubbe prigatu d’assiste dinù Genuva di i so boni sbattagliavamu in Corsica in l’annu 1764, ma innò micca per agisce ostilamente. ‘Sse truppe ùn eranu incaricate ch’è di custudisce e piazze chì i genuvesi eranu dinù in pussedimentu. Vensinu cum’è mediatrici. Fubbe dettu ch’è elle si firmerianu quattru anni, è in parte à spese di u senatu per une poche di furniture.(…)

Tandu, cedì tutti i so dritti annantu à a Corsica à a Curona di Francia ; u trattatu fubbe firmatu, à u mese da lugliu di u 1768, in Compiègne. Da ‘ssu trattatu u Regnu di Corsica ùn era micca assolutamente datu à u rè di Francia, ma era suppostu appartene li , incù a pussbilità riservata à a ripublica di rientrà in ‘ssa suvranità rimbursendu à u rè i freschi immensi ch’è ellu avia fatti à favore di a ripublica. Era difatti cede per u sempre a Corsica, chì ùn era micca pussibile ch’è i genuvesi fubbenu in statu di ricumprà ‘ssu Regnu, è era ancu menu prubabile ch’è, avendu la ricumpratu, elli pobbenu cunsirvà lu di pettu à tutta una nazione chì avia fattu u ghjuramentu di more piuttostu ch’è di vive sottu à u coppia di Genuva.

I trattativi frà a Francia è a Corsica, a guerra, è a battaglia di Ponte Novu

Si principiò da neguzià incù u generale Paoli. Avia à fà à u ministru di a pulitica è di a guerra ; sapia ch’è u core di ‘ssu ministru era sopra di tuttu, ch’è era u più omu generosu di l’Europa, ch’è ellu si cunducìa incù una nubiltà eroica in tutti i so interessi particulari, è ch’è ellu agisceria incù listessa grandezza d’anima in l’interessi di u rè, u so maestru. Paoli pudia aspittà si à l’onori è à e ricumpense, ma era incaricatu di u ghjacimentu di a libertà di a so patria. Avia davanti l’ochji u ghjudiziu di e nazioni : chì ch’è fubbe a so idea, ùn vulia micca vende a soia ; è quandu l’avaria vulsutu, ellu ùn l’avaria micca pussutu. I corsi eranu agguantati di unu troppu viulente entusiasmu per a libertà, è ellu stessu avia riduppiatu in elli ‘ssa passione cusì naturale, diventata à tempu un duvere sacru è una spezia di furore. Si ellu avia tentatu solu di a muderà, avaria risicatu a so vita è a so gloria.
‘Ssa gloria ùn era micca ind’è ellu quella di cumbatte : era più legislatore ch’è guerriere ; u so curaghju risidia in u spiritu ; dirighjia tutte l’operazione militareschi. Infine ellu ebbe l’onore di resiste à un rè di Francia vicinu à un’annu. Nissuna putenza straniera ùn lu succorrì. Uni pochi di inglesi solu, amurosi di ‘ssa libertà chì ne era u difendidore è chì avia da esse a vittima, li invionu dinaru è di l’arme : chì i corsi eranu male armati ; ùn avianu puntu di fucili à baiunetta ; ancu quandu li ne fece tene da Londra, a maiò parte i corsi ùn potinu si serve ne, priferiscinu e so cispre ordinarie è i so cultelli ; a so arma principale era u curaghju. ‘Ssu curaghju fubbe cusì grande ch’è in unu di i cumbattimenti, vers’un fiume numinatu u Golu, si fecenu un rampale di i so morti per avè u tempu d’incaricà daretu à elli prima di fà una ritirata necessaria ; i so feriti si sò messi frà i morti per raffurzà u rampale. Si trova dignalocu u valore, ma si ùn vede tale azzione ch’è ind’è i populi liberi. Malgradu tantu di valori fubbenu vinti.
U conte di Vaux, sicundatu di u marchese di Marbeuf, sottumessu l’isula in menu di tempu ch’è u marescialu di Maillebois ùn l’avia dumata. (…)



Lasciate un cummentu ?

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.