Dopu à l’articulu umagiu à Prete Dumenicu Carlotti , sta sittimana , li femu torna un’unore cù sta piccula puesia
À voi scrittore corsu
ed à cantu, lu Signore
è senza qualchì rimorsu
scrivend’ à lu vostru unore
da rendevi la ghjustizia
è salutà la mimoria
In le prigione francese
V’hanu purtatu cù forza
Cù la ghjustizia , l’arnese
Chì c’areche la miseria
Fendu tutti li prucessi
Falsi, à li corci preti
È quella suttana nera
Inbianchita d’istatina
Oghjene ùn ci hè manera
Di vedela in sta ghjesgia
Luntana da la Corsica
In li muri di Marseglia
Di lu nome Dumenicu
Di la casata Carlotti
Prifirendu à Martinu
Par appinzane li pali
Incantate lu Populu
Cù le fole è li raconti
Oghje qui nant’à stu fogliu
Cù la musa la più fina
Di lu sugettu ne vogliu
Fanne nasce la rima
E rendevi un umagiu
Voi omu di curagiu
Ed à cant’à lu Signore
Voi, lu so servitore
È tutti li vostri fideli
Di la Muvra li pueti
Lu Populu Corsu mai
Nun si scurdarà di voi