Per quelli ch’ùn sò più à luttà per a vita
Per i silenzii cechi chì contanu i ghjorni
Per a forza chì tene u stintu corsu vivu
Per u sole à l’albore chì maestru ci torna
Per u caminu anticu chì brama una scarpata
Per a casa à chjos’ochji chì dorme è si ramenta
Quand’ellu ci era a ghjente ma avà hè scappata
À ingrandà i ceppi d’un altru cuntinente
Per e lenze d’avvene è e sumente nove
Per l’omu chì ritorna è pianta un fiore in l’ortu
Per u ghjornu chì vene è chì ci ferma à coglie
È per u battellone chì ghjentre in u so portu
Per u ricordu à ùn scurdà
È per stu novu chjassu à fà
Versu l’unità è l’accordu
Per dumane è per u ricordu