Dui anni fà, in piena euforia anti Unione Auropea, u Regnu Unitu invucava l’articulu 50 di u Trattatu di Lisbona per sorte di l’Unione Auropea. A prima ministra Theresa May principiava i trattativi incù u capu neguziatore di l’Unione, Michel Barnier è tutti l’inglesi pensavanu chì un paese cusì forte cum’è u RU ùn averà prublema per sorte di l’UA incù un bonu accordu.
È pertandu, oghje, u RU ùn hè surtitu di l’Unione è hè impastughjatu in una crisa tamanta, senza maghjurità per vutà l’accordu neguziatu da May nè maghjurità per cunvucà un antru referendum o accità di sorte senza accordu. Simbolu di u disastru demucraticu inglese, i deputati britannichi anu ricusatu per a terza volta u 29 di marzu di u 2019, data prevista di a surtita di l’UA, l’accordu di surtita di Theresa May. U parlamentu hè in una strada senza bocca cum’è u paese ùn hà mai cunnusciutu.
I partigiani d’un Brexit senza accordu è di u Remain più chè mai pronti à fà avanzà e so idee
Allora, i partigiani di un hard Brexit cum’è quelli di un antru referendum si mubilizanu per avè l’ultima parola nantu à st’imbusca maiò. Per i partigiani di u hard Brexit cum’è Boris Johnson o Jacob Rees Mogg, l’accordu di May hè una eresia perch’ellu imprighjunaria u RU in l’UA. In fatti, l’accordu di May pare tuttu cum’è un soft Brexit. Mentre u periodu di transizione, u Regnu Unitu cuntinuerà à fà parte di u mercatu unicu è di l’unione duganale, pertandu ùn si prevedenu effetti negativi nantu è u benestà nè effetti maiò nantu à u volume di spurtazione trà u RU è l’UA. In fatti, l’accordu di “backstop” impedisce qualsiasi cunfini tra l’UA è l’Irlanda di u Nordu dopu à a fine di u periodu di transizione, anche s’è u Regnu Unitu è l’UA ùn truvanu un accordu di liberu scambiu è mantenerà allora u Regnu Unitu in u mercatu unicu da quandu si trova un novu accordu di liberu scambiu trà i dui partiti.
Per i partigiani di u Remain tuttu ferma pussibule è anu dui soluzioni per pruvucà u mantenimentu di u RU in l’UA. A prima seria di cunvucà un sicondu referendum nantu à u mantenimentu di u RU in l’UA. L’inglesi à prò di l’UA pensanu chè stu sicondu referendum darà l’opportunità à quelli ch’anu vutatu Leave è chì oghje anu a paura di una surtita senza accordu di vutà infine Remain, ciò chì puderia pruvucà a fine di l’articulu 50.
A siconda, appena più furba hè di sustene i hard brexiters per ricusà l’accordu di May sin’à pruvucà una situazione di crisa tamanta chè a prima ministra seria ubligata di fà a scelta trà un Brexit senza accordu o rinculà, ciò chì arristeria u prucessu di l’articulu 50 per infine fermà in l’UA, senza antru referendum.
Un paese vaccinatu da i referendam
Nundimenu, l’ipotesa d’una surtita senza accordu pare più prubabile chè u mantenimentu di u RU in l’UA. I capi cunservatori è travaglisti ùn parenu tantu sustene a pussibilità d’un sicondu referendum perchè anu a paura di favurizà l’amarezza di i citadini ch’anu vutatu maghjuritamente per sorte di l’UA. U capu di i travagliatori, Jeremy Corbyn hè più preoccupatu à fà cascà u guvernu per duvintà primu ministru chè di cuvuncà un sicondu referendum tandu chì i cunservatori sò più preoccupati à riurganizassi dopu à u disastru di u Brexit chè cuvuncà quellu referendum. Mi pare chì u tazzu ch’hà pruvucatu u referendum di u 2016 hà vaccinatu u paese da i referendam per almenu un seculu. Manifestazioni di Brexiters è di Remainers si succedenu in Londra cum’è dapertuttu in u paese per mantene a pressione nantu à u Parlamentu è e tensioni parenu di più in più chjare trà i dui campi. U paese sanu hè divisu.
È avà ?
Pare tuttu chì Theresa May vole urganizà un quartu votu nantu à u so accordu di surtita allora chì u so accordu hè digià statu ricusatu trè volte. U prisidente di u Partitu Cunservatore à prò di May dichjarò u 30 di marzu : ”A pusizione di u guvernu è chè ritenimu hè chè u modu migliore per rispettà u referendum hè quellu di l’attuale accordu.” Stu votu si deve passà nanzu à u 12 d’Aprile chì hè duvintata a nova data di surtita di u RU di l’UA osinnò u RU surterà senza accordu o duverà dumandà una nova estensione à l’UA. Ma per avà, ùn ci pare chì May tene a maghjurità per fà vutà u so accordu ancu s’ella hè riesciuta à ottene i voti di Boris Johnson è di Jacob Rees Mogg l’ultima volta. A prima ministra hà bisognu di circà 30 novi voti per ottene a maghjurità.
Aspettendu u prussimu votu, i deputati inglesi seranu cunvucati luni per prupone nove strategie ingiru à u Brexit, forse l’ultima opportunità per i Remainers per pruvucà un antru referendum…
Da seguità !