Di traduce ùn pare faciule da una lingua à l’altra. Tandu chivi, a scelta hè stata fatta d’ùn traduce un branu di Cusì parlò Zarathoustra – scrittu da Friedrich Nietzsche in lu 1885 – ma traduce una traduzzione. A prova di purtà u lettore ver di u sensu di u testu, lascendu una piazza maiò à l’ambitu pueticu è altieru di u pinsà di u filosoffu tedescu, fora di u mondu pà quellu ch’in mente ùn si tene a puisia di Goethe.
Traduttu par noi, scrittu par nimu.
“Fermanu, in calchì locu, populi è greghje, ma micca ind’è no’, fratelli mei : ind’è no’, ci sò Stati.
U Statu ? Chì ghjè st’affare ? Aiò ! Steti à sente ch’aghju da parlà vi di a morte di i populi.
U Statu, cutratu à mezu à e bestie fredde. Di la so bocca bugiarda si strascinanu bugie, eccu le : « Eiu, u Statu, socu u Populu ». Bugiardu ! Criatori ch’elli erani quelli chì tandu crioni i populi è chì sopra à quessi azzicconi una fede, un amore : di a vita erani servi.
Destruttori ch’elli sò quelli chì intrappuleghjani e masse, chì à issi scruchjoni u chjamanu « Statu ». […]
Induv’ellu ci ferma un populu, quessu chì da u Statu ùn sente nulla, cù l’ochji carchi d’odiu è di sfiduccia maligna u fighjula, cum’è à una rinunzia à l’usi è à e leghje. Vi mandu un segnu : ogni populu si tene u so parlatu, u bè, u male: u vicinu ùn ci capisce un cornu. Issu parlatu hè statu invintatu da fà nasce usi è leghje. […]
« Più supranu cà mè, ùn ci hè in issa tarra, eccu mi, l’indice di Diu ». È cusì si sentenu l’ughjule di u Statu. Tutti si lampanu, ghjinochji in tarra, cù l’arichjoni è i capicalati ! […]
Sicura, prevede e vostre dibulezze, à voi vincitori di l’anticu Diu, quellu ch’ùn hè più. Seti avali stanchi , issu straziu, issa lotta, seti servi di issu novu idulu !
In giru à quessu, ci vurrìa à stantarà l’eroi, l’omi di valori, , l’idulu novu ! Li piace à stà sottu à i ragi caldi di u sole sanu, à issa bestia cutrata ! […]
Iè, da tumbà e masse hè stata invintata issa spezia di morte, una chì si crede a vita, sicondu à u core di quelli chì pridicanu a morte, pare tuttu schjavitù ![ …]
Induv’ellu si ferma u Statu, solu quallandi principia u cristianu ch’ùn hè superfluu : quallandi principia u cantu di a necessità, l’unica meludia, uriginale.
Induv’ellu si ferma u Statu, – fighjuleti ghjà fratelli mei ! – comu fate ad ùn vede li l’arcubalenu è lu ponte di l’Oltromu ?”
Friedrich Nietzsche, Cusì parlò Zarathoustra