Sta settimana, avemu tutti vistu davant’à a nostra televisiò, o leghjendu u ghjurnale, u trasfarimentu di l’imbasciata americana in Ghjerusaleme è e riazzioni ch’ellu hà pruvucatu, in Palestina è in u mondu sanu. S’è stu fattu pare tuttu un attaccu novu contr’à a pace in sta parte di u Mez’Oriente, ci pare necessariu di spiegà dinù perchè hè una seguita logica d’una dinàmica ch’ùn hà da cambià : ùn ci serà micca dui Stati in a terra di Palestina…
Dui campi guvernati da estremisti ch’ùn volenu neguzià
Dapoi l’assassinamentu di Isaac Rabin da un fanaticu ghjudeu in u 1994, u prucessu di pace trà a Palestina è Israël s’hè arristatu cumplittamente è a sucetà israeliana s’hè smizata trà i làichi à prò di a pace è i religiosi per una lotta contr’à a Palestina sin’à l’unificazione di tutt’e terre di sta regione ingiru à Israel. U 29 di maghju di u 1995 Benjamin Netanyahu, omu di diritta naziunalista, oppostu à l’accordi d’Oslo firmati in u 1991 trà Rabin è Arafat hè elettu primu ministru d’Israël. Ripiglierà a pulìtica di culunizazione piantata da Rabin pochi anni fà è ùn lasciarà l’autonumia sana prumessa per i territorii palestiniani.
Dapoi 1995, l’influenza di i religiosi per l’elezzioni hè stata maiò è a manca israeliena ùn s’hè più arrizzata dopu à stu colpu purtatu da l’estremisti. U Likud (diritta israeliana) hà vintu guasi tutte l’elezzioni mittendusi spessu incù partiti ultraortodossi veramente opposti à a criazione d’un Statu palestinianu. Da 1996 sin’à 1999 è di 2003 sin’à oghje, i partiti di diritti (religiosi è/o làichi) sò crisciuti assai. In u 2003, u Likud hà vintu 38 diputati, vole dì 19 di più chè in u 1999. Infine, tutti i partiti di diritta anu vintu 68/100 diputati. Oghje u risultatut hè u listessu, a diritta cuntrulendu 68/100 diputati ma i partiti religiosi anu avanzatu di pettu à i partiti di diritti làica, ciò chì mostra a radicalizazione o “dirittizazione” d’una parte maiò di a diritta in Israel.
In u campu palestinianu, e dillusioni di l’accordu d’Oslo chì ùn fù micca rispettatu hà pruvucatu dinù una radicalizazione di a sucetà palestiniana. Da u principiu, u Hamas ricusava l’accordi d’Oslo rivindichendu un Statu palestininianu in tutt’a Palestina ma ùn era u partitu maghjuritariu di l’uppusizione contr’à Israel è ancu s’ellu facia attentati per fà pressione nantu à Israel ùn avia u puteri ch’ellu hà oghje, u Fatah è l’Urganisazione di liberazione di a Palestina (ULP) duminavanu a causa naziunalista palestiniana. Ma dopu à u fiascu di u scontru di Tiba in u Sinaï è di Campu David II in u 2000 è u 2001 induve, Yasser Arafat, u capu di a causa palestiniana è prisidente di l’Autorità palestiniana hà ricusatu e pruposte di cuncessioni d’Israël ch’ùn eranu, d’appressu à ellu, à u nivellu di l’esigenze di u populu palestinianu, i palestiniani anu persu, pocu à pocu, a so cunfidenza per ellu. A siconda intifada, l’accusi di curruzzione, scusterà sin’à a so morte à Arafat ch’ùn averà allora, uccasione per fà campà a so nazione è aprerà a porta à tutti l’estremisti, di u campu palestinianu cum’è u Hamas ch’hè un muvimentu islamistu, chì rivindicava sin’à a fine di u 2017 a distruzzione di u Statu israelianu è chì vincerà l’ultima elezzione in Palestina in u 2005. In u campu israelianu, u fiascu di sti trattativi aprerà a porta à una pulìtica di culunizazione, è di estenzione di u territoriu israelianu nantu à e terre palestiniane.
Oghje, u soft è hard power d’Israël hè troppu forte per rinculà, è u paese ùn hà interessu neguziendu a pace.
S’è Israël pussede un’armata putente, prufeziunale incù allestimentu d’alta qualità cum’è u domu di ferru chì pò impedì i missili di e brigate di u Hamas di cascà in i paesi israeliani, f-16, è à mumenti f-35 chì ponu bumbardà cità è pusizioni, tanchi cum’è u Merkava mk IV ecc, quandu i palestiniani ùn anu a capacità di distrughje aviò, ùn anu tanchi, nè aviò, nè armata prufessiunale ma milizie di qualità inferiore incù pocu intrinamentu, — ancu s’ellu ci vole à ricunnosce ch’elli sò aiutati da a Persa per addestrassi — cumparatu à i suldati di Tsahal ch’elli sò addestrati spessu in u desertu di u Negev induv’ellu ci sò campi dedicati à i cumbatti in lochi urbani.
Di più, u soft power d’Israël hè assai sviluppatu incù gruppi di lobbying dedicati à a prutezzione di u Statu d’Israël è di i so interessu in u mondu sanu, cum’è l’AIPAC per esempiu (American Israel Public Affairs Committiee) chì urganizeghja tutti l’anni una cunferenza in Washington incù alti riprisententi di a pulitica americana è israeliana cum’è Barack Obama, Bill è Hillary Clinton, Donald Trump, a famiglia Bush, Benjamin Netanyahu ecc in u scopu di rinfurzà i ligami trà Israël è l’altri paesi è assicureghja alleati in i tempi di crisa o di cunflitti contr’à i palestiniani o altri paesi arabi di a regione. Quellu, mezu di pressione hè un ardignu maiò di a pulìtica furestera di u Statu d’Israël è permette à Israël d’ùn rinculà quandu ci sò i paesi opposti à ellu. Dopu à a morte di 52 palestiniani dopu à e manifestazioni contr’à u trasfarimentu di l’imbasciata americana, a porta voce di i Stati Uniti, Nikki Haley, hà annunziatu chì i Stati Uniti seranu sempre daretu à u so alleatu, Israël è ch’elli ùn u lasceranu mai. D’altronde, hè vera chì dapoi 25 anni u soft power palestinianu s’hè ancu ellu sviluppatu in Auropa soprattuttu incù partiti, sindicati ma ancu ghjurnale tramandendu a causa palestiniana à i citadini auropeani è avà ci sò spessu manifestazioni di sustegnu à u populu palestinianu in Parigi, Londra, ci sò e bandere palestiniane per manifestazioni suciali ecc. Quì, ci hè una sferenza trà Israël è a Palestina : s’è Israël urganizeghja u so lobbying versu a classa ecunòmica è puliticante a più alta, a Palestina cerca à tuccà e masse populare perch’elli facenu cambià di pusizione i guverni d’Occidente. Ci vole à ricunnosce quantunque chì, per avà u putere di lobbying d’Israël hè megliu perchè i mezi finanziari sò superiori à quelli di i militanti palestiniani ciò, chì dà quì torna, un avantaghju per Israël.
Cusì, a radicalizazione di i dui campi dopu à u fiascu di u tempu di a sperenza in a fine di l’anni 90 è a a superiorità sprupusitata militaria, finanziaria, diplumàtica di u Statu d’Israël di pettu à l’Autorità Palestinina ùn pò apre a porta à trattativi di pace trà i dui paesi. Cum’ellu a scrivia Kissinger in u so libru Diplomacy, quandu ci hè un paese troppu putente accantu à unu debule, ùn ci hè pace è u più putente schjacciarà l’altru. Solu l’equilibru di e forze pò cunduce à a pace. Eccu, u trasferimentu di l’imbasciata in Ghjerusaleme hè logicu di sta situazione è mi pare ch’Israël seguiterà a so pulìtica contr’à a Palestina versu l’ultima vittoria.