Santu Casanova, cunnisciutu da tutti, hè un pueta corsu di i più famosi di u XIXesimu seculu. Natu in u 1850, u so paesi hè Arburi. Ghjè unu di i primi à staccà u corsu da u talianu, è à milità pà chì u corsu sighi stimatu cum’è una vera lingua, è più cum’è una varianti taliana. Fù un precursori di u rigiunalisimu corsu, è ancu di u so naziunalisimu, contru à a Francia è contru à a so ripublica. In a siconda mità di u XXesimu seculu, a Corsica s’hè trova ind’una situazioni iconumica è suciali calamitosa, cuncipiscendu l’esiliu di middai di Corsi.
I muvimenti di prutestazioni ch’eddu difindia ghjuvaiani à prisirvà a lingua è a cultura corsa, in uppusizioni à l’acculturazioni francesa. Quista quì t’avia pà scopu di « francisà » l’isulani, abbutendu li di a so cultura è di a so lingua. Tandu, Santu Casanova, omu di spiritu ch’eddu era, hà vulsutu oppona si ci, trà a literatura : i lettari, l’arti.
Cuntinuendu cusì, Santu Casanova hà allora vulsutu rinvivì a lingua corsa criendu, in u 1889, u primu ghjurnali in lingua corsa : A tramuntanella, Fresca è Zitellina, diventatu dopu, in u 1896, u famosu ghjurnali A Tramuntana, fresca è sana (chì no cunniscimu u più à spessu sottu à u nomi di « A tramuntana » solu). Era un ghjurnali sittimanali, chì parlava di literatura cum’è di pulitica, incù, di sicura, un spiritu satiricu è umoristicu. Santu Casanova hà sempri ricusatu articuli in francesu o in talianu in u so ghjurnali, pà chì u corsu divintessi u parlatu assulutu di u ghjurnali. Ma a so parizioni piantò in u 1919. Santu Casanova era un puliticu pulemistu, un pueta di prima trinca (ancu sì sta sprissioni ùn basta micca pà difinì lu), un difendidori di a noscia cara lingua, è ghjè unu di i soli, pà ùn dì u solu, pueta corsu ch’omu pò difinì cum’è un gran’scrittori, à u listessu titulu chì i più grandi literarii francesi. Hà publicatu dui racolti di puema : Primavera corsa (1927), chì era una racolta di picculi scritti, è Fiori di Cirnu (1930), chì era una racolta di pezzi lirichi è satirichi. Publicarà A Primavera in Arburi in u 1923 in L’Annu Corsu.
Hè statu accusatu d’essa un irridintistu chì vulia l’unioni di a Corsica à l’Italia da a ghjustizia francesa. À a fini di a so vita, tinia tantu à l’Italia ch’eddu hè partitu à campà ci, in Livornu. Hà dinù scrittu puema è scritti chì avantavani a guerra etiupienna. Santu Casnova hè mortu in u 1936, à l’ità di 86 anni, in Livornu.
Unu di i scritti famosi di stu pueta :
Ballate di Spanettu
O Francescantò cucinu
Parchì tanta scuntintezza ?
Ùn state più capuchinu,
Date un segnu d’aligrezza
Chì Spanettu ùn hè mortu
L’anu purtatu in Orezza.
Era bellu è tintinnante
Quandu marchjava à lu passu,
Quandu marchjava à lu trottu
Facia moltu fracassu,
Ma lu purtavate sempre
Da Pilatu à Caifassu.
À pena ghjuntu da Sari,
Lu mandavate in Rusazia,
Antonini Petrusantu
Hè statu la so disgrazia,
A so ghjumintaccia bianca,
Ùn ne era mai sazia!
Un commento