A turistofubia, una riazzioni ghjustificata?

Simu in aprili, a caldura di u veranu ghjunghji incù u trinnicheddu tintinaghju in i carrughji di Corti ò d’Aiacciu, ghjè u segnu chi l’inguernu si ne và, lascendu a piazza à a famosa stagioni, quidda chi aspittassi. Pari chi u soli rivenni accumpagnatu di issa massa senza formi fallendu di u bateddu ò di l’aviò, cuntenti di aghjunghji infini dopu à un viaghju più ò menu longu. Pò allora mustrà a so pella bianca à i primi spiri di u soli ch’avia lasciata l’annata nanzu, sta pella pocu cuperta di pagni chi palisani senza vargogna sti parti di u corpu piattati mentri l’anni.
Sta listessa massa spassighjarassi i in carrughji, seguitendu un guidu cum’è una manza di capretti, senza vulintà propia, allora subbitu si sentirà à parlà spagnolu, allimanu, inglesu ò ancu francesu incù un accentu stranu, eccu, un veru universu di stranezza chi scappa a populazioni lucali, culendu versu i so paesi à l’aria fresca ritruvà i valori perzi in cità da poi anni anni, parchi affucata sotta i turisti vinuti circà una magina publicitariu. A mari, l’arena è u soli, saranu i trè S di u turistu : sea, sand, sun…
U turistu saria di più risponsevuli d’altri mali ancu più serii, ghjè iddu chi viuti i nostri riservi d’acqua, iddu chi metti u focu parchi hà lampatu u so mocculu in piena machja, infini ghjè sempri iddu chi ladri u nostru calmu mentri l’istati.

Simu tutti avvizzi, da poi anni è anni à stu disprezzu à pruppositu di u turistu ; ghjè un cristiani a-culturati, sempri stranu è avaru chi saria a surghjenti prima di i nostri prublema. A l’inversu, u turismu hè surghjenta di sviluppu ecunumicu è suciali, saria tandu a soluziona prima pà a salvezza d’un tarritoriu chi si n’hè mori.

Mà allora, ùn saremu micca presi subbitu di turistufubia, stu disprezzu di u turistu chi pari inerenti à a Corsica ?

L’inimicizia à u turismu pidda formi sfarenti, da a publicazioni giurnalistica sin’à plasticà i casi sicondarii. Nantu à a via, ghjè u nativu chi s’annerba contra u stragneru perzu cundicendu pianu pianu. D’apressu à Rémy Knafou, geugrafu francesi famosu, ghjè faciuli di criticà u turismu, mà l’argumenti ùn sò micca ghjustificati. Hà travadattu, mentri anni è anni, nantu à u sughjettu di u turismu incù a so squadra MIT (Mubilità, Itinerarii, Tarritorii). In 2002 ghjè publicatu l’opara « Turismu 1, lochi cumuni » da a rivista Mappemonde.
Puddemu asgiatamentu prisintà Rémy Knafou cum’è un teurizianu di u fenomenu turisticu, a so opara, studiata à u livellu universitariu hà permessu di smuntà i pensamenti falsi nant’à u turismu, è anzituttu di pettu à i turisti.
Mà parchi avè sceltu u termu « turistofubia » à quiddu di « turismofubia » ? Forsi sarà parchi u turismu hè una strategia di sviluppu è di prumuzzioni di i tarritorii, solamentu, issa upinioni sparta da tutti sparisci quandu ci voli à sceltà u numaru di i turisti ch’aspittimu ; l’autoru vulia studià u cunflittu trà l’omu è l’ideii soia.

Di manera simplici u turistu hè quiddu chi faci una pratica turistica, à un mumentu è un spaziu datu ; ghjè l’attori-chjavi di u turismu, parchi senza turisti, ci n’hè mancu lochi turistichi.
U turistu hè quiddu chi lascia u so spaziu di vita cutidianu pà ritruvassi in altrò. Eccu l’affirmazioni prima di u geugrafu ; Simu tutti turisti di qualchunu quandu viaghjemu, u disprezzu nosciu pò esse spartu da u paesi d’accoltu. Eccu un argumentu primu pà cambià u nostru sguardu nantu à i turisti.

Si n’intesi dinò un altru discorsu : li piaceria à u turistu di lascià a so cità imbrutatta, trapopulata è rimurosa pà ritruvassi mentri dui settimani in una stazioni turistica, dinò trapopulata è rimurosa, incù a piccula sfarenza chi ci voli à pagà assai caru. Ci n’andemu nantu à a costa pà cambià d’aria, è ci ritruvemu in cità trà i casamenta, i vitturi è l’abbucu.
Issu discorsu sprimi un’idea falsa di u turismu, pinsendu chi ogni omu vuli fughje a cità, mà vidimu chi i cità mundialisata sò i più visitati.
Di più ci voli à capì chi u turistu hè libaru di viaghjà, ùn hè micca furzatu da a sucietà, contru à a so vulintà d’andà a vede a statua di a libartà in New-York ò a Torra Eiffel in Parigi, u turistu faci i so scelti propii.

4 commenti

  1. “U turistu saria di più risponsevuli d’altri mali ancu più serri” ? serri ? ùn capiscu sta parolle. Participu passatu di serrà ? Altra forma di serratu ? Vi ringaziu per à riposta

    1. Aringraziavi pà u vostru missagghju, aghju cambiatu da poi qualchi ghjorna a parola ghjusta chi era « serii », u plurali di « seriu », mi scusu pà u sbagliu !
      Vi pregu una bona ghjurnata
      Lisa Pupponi

  2. O ghjenti, u turistu di i nosci tempi, chi circa principalmenti?
    Saria libaru di i so dicisioni?
    ma mancu di stampa.
    U turistu di i nosci tempi è in unu statu di dipendenza à u calori.
    Quissa dipendenza è assuluta.
    O Corsi, postu chi u nosciu paesi si trova in una situazioni ghjiugrafica di calori,e chi, naturalmenti, quissu un po chi andà di peghju in peghju, pruvemu di capi parchi c’è quissa dipendenza.
    C’è una leghji univirsali: ogni essari, ch’eddu sia umanu o animali, nasci in u calori e a prussimità,
    e mori in u freddu e a sulitudini.
    A i tempi di i nosci missiavi, a cristianità daia una spiigazioni glubali di u mondu, e di u distinu individuali.
    A Morti facia parti di ssa spiigazioni.
    In a Corsica individualista, cunsumerista e post-cristiana, a morti un è piu, ne spiigata, ne priparata.
    A morti è un tabu.
    Ancu peghju che quissu:
    A morti è un insulta.
    A cunsiguenza inevitabili di a sparizioni di a cultura cristiana è a dipendenza termica.
    O, in altri parolli, si po di chi l’omu d’oghji si trova in unu statu di rigressioni versu a so prima zitiddina, postu chi è lagatu da a cultura cuntimpurania senza diffesa di faccia à u prublemu di a Morti.
    O Corsi, quandu scuntreti un turistu,(….se vo ni scuntreti unu…), un andeti micca à pinsà ch’eddu saria libaru….
    A quissu, c’è una circustanza chi fà a cosa ancu peghja:
    Quarant’anni fa, si pudia andà spassighjà in u Saharà, à i Pyramidi, in Siria ,in Afghanistanu e in tanti altri lochi.
    Oghji, u turistu va à circà u calori, micca induva li piaci à andà, ma induva è pussibuli.
    Quissu spiegha una parti maio di a situazioni pulitica di u nosciu paesi, e spicialmenti u piriculu di ghjinucidiu induva si trova.
    Ghjuvanni di a Torri.

    1. Quandu simu turisti, ci n’andemu in i lochi ch’anu un intaressu turisticu, issu intaressu dipendi di i pratichi chi noi circhemu: (u ski in i muntagni alpini, a strada di i vini francesi, pratichi culturali, ò andà à u mari) dunqui a calori in Corsica ùn sarà mai u fattoru solu di u turismu: sò u litturali, u patrimoniu storicu è naturali chi permettini u turismu. A calori ùn hè micca u fattoru unicu, ò allora ùn ci saria mancu turisti in Nurvegia, in Russia ò in i paesi Scandinavi, l’inguernu di più.
      Mà sò d’accunsenta incù voi, u turismu esisti da una custruzzioni suciala chi cambia trà l’epichi è chi agisce nant’à i scelti noscii, à u 19esimu seculu, i turisti s’affacaiani in Nizza ò in Aiacciu mentri l’inguernu, è si n’andaiani in i muntagni alpini mentri l’istati. Oghji ghjè l’inversu, parchi s’hè produttu un’evuluzioni suciala è un cambiamentu di sguardu.
      Allora iè, i pratichi turistichi sò certi volti furzati da a sucietà, cum’è tutti i fatti suciali ch’esistini, mà u turistu sceltarà a so destinazioni è i so pratichi da fattori parsunali è micca sempri suciali.

Rispondi a LisaAnnulla risposta

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.