Un Topu citatinu
Imbitô cun attenzione
Un campagnolu musi finu
A manghiassi un merlaccone
E nant’u tavulino
Mise piatti e argenteria,
Tuvaglia di filu finu
Per la feste e l’alegria.
U pranzu fù tocca e lecca,
E nunda ci mancô,
Ma manghiendu la bistecca,
Qualchi sia un turbidô.
Intesenu picchià
In fondu di u curridore,
E si misenu à scapà
Sentendu su rumore.
In sala, nimmu entrô
E l’oste di a cità
Disse : « Allô o amicô
Finimmu di manghià.
-Per oghie basta cusî
Rispose u campagnolu,
Eo sô benutu qui
B’imbitu da muntagnolu,
Un n’averemu tante cosi,
U pranzu un serà grossu,
Ma tranquilli cume sposi
Puderemu rode un ossi.
Abideci. Un begliu piaceri,
Chi possinu esse adisperi.
