Luni piuvascosu. Erami pochi sta sera. Ùn era annuiosa a siratina, ma più passaia u tempu è più ‘ssu bar duvintaia un locu cunnuscitu, da
Luni piuvascosu. Erami pochi sta sera. Ùn era annuiosa a siratina, ma più passaia u tempu è più ‘ssu bar duvintaia un locu cunnuscitu, da
Di ritornu. Apru a porta, tuttu pari nurmali, tantu meddu. Hè tristu l’appartamentu, pìcculu, u sulaghju ingrisgiatu di l’ùltimu soffiu di a fumaccia di sigaretta.
Sò paisoli spapersi d’Angola Omi furzuti ch’ùn temenu sole Arrampicati à a terra quallà A polvera s’appiccica à e gole Ci sò donne cun panni
Curria u fiumiceddu. U celu era bughjcosu. Tesu com’è una corda, è l’arburi grisgi, tuccati anch’iddi da u spaventu. Spavintosi erani li scurrutona di muntagna,
Li belli ‘jorni U cor di li nostri affanni N’hà fattu una musica, Soffia fort’è tutti l’anni Issu sognu ‘n musaica. Falatu, appena struttu Binistà