Parsunaghji impurtanti di a diaspora corsa, omu d’affari asatu, Santos Manfredi ùn hà fattu a so furtuna nè in Francia, nè in i Stati Uniti com’è a maghjurità di i so cumpatrioti spatriati. Hè partutu in Argentina. Ma, nanzu à essa « Don Santos », u pruprietariu riccissimu d’America Suttana, era un ziteddu di Corsica primu.
A storia principia in u paesi di Sant’Andria di u Boziu induva hè natu Santu Manfredi u 27 d’aprili di u 1867. Nasci in un mezu mudestu, u so ginitori Ghjaseppu era u stazzunaghju di u paesi. Hè u primu d’una famidda d’undici figlioli. Ben chì fù alivatu à mezu a i castagni di Sant’Andria, paesi assai riccu di u Boziu, ùn li piacini micca i lavori campagnoli chì prifirisci scriva è leghja. Veloci in scola, Santu mostra faciulamenti i so capacità intillituali. I so genitori piddani dunca a dicizioni di mandà lu a u seminariu di Corti pà cuntinuà i so studii. A l’ità di setti anni, lasci a so famidda è si ni và in Corti induva a so famidda sbarcarà dopu. Tandu campani in i Lubiacci, centru storicu di a cità paulina, è tenini una stazzona è un cumerciu nant’à a Piazza Paoli.
Santu godi i beddi ghjorni sin’à a visita in Corti di unu di i zii soi, Ettore chì campa in Chicago induva s’hè arricchitu. L’omu rimarca subitu i facultà di u so nipoti è riesci à cunvicia u so frateddu di fà vardà à Santu l’Atlanticu. A l’ità di quindici anni, Santu lasci torna una volta a so famidda, hè accoltu da u so ziu Ettore in i Stati Uniti pà scopra lu mondu, ma sopra tuttu, pà vincia u so dinaru. Quallà, ritrova d’altri Manfredi vinuti da tuttu u rughjoni buzzincu è cumincia a lavurà in u cumerciu di u legnu. Eppuru ùn si piaci micca in Chicago u ghjuvanottu: monda ghjenti … monda rimori … A l’ità di dicisetti anni, parti solu in America Suttana. Primu, sbarca à u Chili in Valparaiso eppò si stalla in Argentina. Quandu ghjunghji in Buenos Aires cù calchì soldi in manu, scopri un paesi in muvimentu : i tecnulugii novi com’è u caminu di farru accilireghjani u cumerciu, l’imigranti, criatori di a famosa badda di u tango, ghjunghjani di u mondu sanu … In sta parti di u mondu, regna un ambiu di sperenza d’una vita nova. Quandu utteni a naziunalità argentina, Santu hè chjamatu Santos ma teni sempri i so cartularii francesi in manu. T’hà l’intelligenza linguistica è impara a lingua spagnola prestu. Faci i so primi passi di cumercianti in San José de la Esquina. Quallà raghjunghji u so frateddu Ghjuvanni dittu « Juan », impiegatu in una buttega. Riesci à cunvicia u patronu di u so frateddu d’impiegà lu dinò. Divena u cuntabuli di l’impresa. Sposa Severa Neto u 27 d’aprili di u 1890. Di stu matrimoniu nasciarani setti figlioli. Divintatu un spertu in u cumerciu di u granu, di u granonu è di l’orzu, Santos si metti incù Juan è i dui frateddi pà ripiddà l’impresa. U cumerciu si sviluppa cù un’andatura strasurdinaria grazia à a vicinanza incù u porti di Rosario. Accant’a so attività in i biadi, Santos faci u cumerciu in u ramu incù u quali faci furtuna .

Grazia à u successu di i so affari, Santos s’assuceghja cù Julian Par, un ecunumistu. Insemi studiani u climatu è a tarra di u rughjoni di Rio Segundo, parta di l’Argentina diserta à l’inversu di u rughjoni di Santa Fé induva l’attività ecunòmica hè cuncintrata. Cumprani 27 500 ettari di tarra diserta ma firtili ! U scopu di ssa impresa hè di cultivà sti tarri ma dinnò di culunizà ssu spaziu tamantu biotu. Santos ingaghja dunqua milli lavuratori taliani imigranti è i so famiddi com’è mizzari è culonu. Tuttu u mondu si metti à smachjà, à zappà, à suminà. In fini, grazia à i sforzi ch’ognunu hà fattu, a prima racolta hè assai fruttiva !
Parò un’invasioni maì vista di griddi veni à imbarazzà i prughjetti. Allora chì u guvernu argentinu è l’altri prupriitarii si facini prigà pà cumprà u matiriali spiziali pà resistà contr’a ssa crisa. A l’inversu di l’altri, l’impiegati di Santos sò armati di zirlafiari pà luttà contru ssu periculu. U risultati ùn si facini micca aspittà : In l’Argentina sana soli l’agricultori di Santos sò parvinuti à i so scopi di produzioni. U colpu di maestru di Santos ribomba in u cuntinenti sanu. Acquista un cugnomu novu « Don Santos » è una statura publica di visiunariu. Dopu st’aventu, Santos divena un parsunaghji maiò di a borsa di Rosario, a crescenza di a so furtuna ùn pianta più. Tandu si trova à u capu di un imperu finanziali tamantu è prisentu in ogni parti di u mondu.
In u 1914, à partesi di u so tarrenu di Rio Segundo, Santos cria una cumuna. A nova cità hè pinsata da Santos chì faci i piani iddu stessu. L’hà fatta d’apressu à i simbuli di a Franc-Maconnerie. È a nova cumuna hè chjamata … Manfredi ! Santos divena unu di i rari parsunaghji di Corsica com’è Paoli à dà u so nomu à una cità. Santos si faci fundà a “Villa Virgini” induva si stalla cù a so famidda, à u centru di u so imperu. Duranti a listessa annata, l’Argentina faci a so intrata in u classamentu di i deci primi putenzi economichi mundiali.
Quandu schiata a Prima Guerra Mundiali in u 1914, Santos voli aiutà, manda in Auropa i so racolti senza tuccà binifizii. In u 1918, a guerra si compia ma l’Auropa sana, trasfurmata da quattru anni di guerra induva i più feroci batagli ani statu locu, hè ruvinata. 12 000 corsi ani persu a vita in i fossi di Verdun, di u Chemin des Dames o di a Somme. In u Boziu natali di Santos, ùn ci hè più nimu pà piantà i campi è intrattena l’orti.
In faccia di ssu scempiu, Don Santos scegli a via di a filantropia. « A chì da a i povari prista à Diu », eccu a so parola d’ordini. È ancu s’iddu hè diventatu « Don Santos », ùn si scurda di a filetta, tali u pruverbiu. In Corti, nudda hà cambiatu dipoi a so partanza : i curtinesi campani sempri in un statu di puvartà stumachevuli. Li si pari u Medievu ! Aiutendu a merria, faci custruiscia un stadiu è un uspidali chì purtani sempri u so nomu. Grazia à i so soldi, i primi cundutti di scolu sò stallati è u munumentu di i morti hè edificatu in mimoria di i curtinesi morti mentri a Prima Guerra Mundiali. In fini, faci un donu di 680 000 franchi pà a merria di Corti chì dà u so nomu à un corsu impurtanti (oghji u corsu Ghjinirali De Gaulle). Santos ùn si scurda micca di u so paesi d’aduzioni. Finanza un prugrammu pà i studienti stranghjeri chjamatu l’ « Accolta Francesa » è dà a so residenza in Buenos Aires pà impiantà u cunsulatu di Francia. In u 1920, faci donu di 100 ettari à u Ministeriu di l’Agricultura Argentinu pà fundà l’institutu naziunali agricolu caricatu di studià è middurà i sumenti di l’agricultori.
In rigraziamenti di i so servizii pà a Francia duranti a Prima Guerra Mundiali, Corti è a Corsica, ricevi a Lighjoni d’Onori da i mani stessi di Raymond Poincaré, capu di u guvernu francesu.
Dopu a Siconda Guerra Mundiali, u ghjinirali Juan Peron pidda u puteri in Argentina in u 1946. Imponi una dittatura sucialista è Don Santos hè minacciatu d’essa sprupriatu di tuttu u so patrimoniu. Un avarà micca u tempu di veda stu piriculu. Si spinghji u setti di nuvembri di u 1951 in Rosario. 7000 parsoni sò à l’intarru. Dopu a so morti, a so famidda s’intazza pà u so imperiu. Avali, di a so vita campa sempri u ricordu vivu d’un omu d’affari intillighjenti è ghjustu ch’hà datu pà i so dui paesi : l’Argentina è a Corsica.