Parte nanzu à i mei
Mansa di ghjente
In giru à un corpu chì s’addurmenta.
Immensa dulcezza
Un parente si ne và.
Chetu chetu.
Tintu à culore d’artifiziu
Di stu turchinu lindu, à tempu arrusulatu è biancastru.
È pian’pianninu,
Cun visi dillicati fughjenu i sguardi.
Si danu a risa è ne sò à chjuchjulà.
Senza mancu un frastornu,
Festighjeghjanu u mo interru.
Volanu e cennere
Sottu à l’ochji sbiadati è fieri.
S’aduniscenu
Da campà un’ultimu mumentu.
Per u sempre
Si ne stanu in forse.
O quantu aghju bramatu
Di parte nanzu à i mei.
D’ùn esse l’eredu
D’una fiamma chì si spenghje.
È andà mi ne
Cù issu sintimu à mente
Ch’elli anu da campà
À l’eternu.
Ch’elli fianu a notte chjara
Cum’è i fochi di a San Ghjuvà
Ch’elli sianu à l’ochji aperti
Per festighjà u mo interru.
O bà, o mà, surelle, fratelli,
Quant’e vi tengu caru…
Ùn dite preghere
Chì ùn vò inlocu, v’aspettu…
A polvera campa fora di tempu…
Ma balate, beite, cantate chì mi veculate…
È tandu, m’addurmentu
Traduzzione di « Partir avant les miens » di Daniel Balavoine
Inde a racolta « À chì impenna face l’oghje », edizione Albiana, marzu di u 2018.