A Guerra è a Pace, libru I, capitulu XIX, sin’à u cantu “A Surgente”.

“Leghjite, rileghjite st’eterne pagine. Ùn sperate micca di truvà in altrò u so paru” – Alain

Oghje, vi prupunimu una traduzzione di una parte di l’opera di Tolstoï, A Guerra è a Pace. Quì si parla di a tristezza di Sonia, innamurata di Nicolaï, suldatu ch’hà da parte à mumenti à l’armata di l’imperu russiu, per a Guerra contru à Nabulione Buonaparte, in u 1805.
“Si stallavanu e tavule di ghjocu, e partite di boston s’urganizonu è l’invitati si sbandonu per i dui saloni, u fumatoghju è a biblioteca. U conte, incù e so carte in ventaghju, luttava contru à l’abitudine ch’ellu avia di fà a so siesta dopu à a cena, è ridia per ogni tema. Dopu à a dumanda di a cuntessa, a ghjuventù s’adunia attornu à u clavicordu è l’arpa, è à a dumanda generale, Ghjulia tuccò l’arpa una piccula pezza incù variazioni, eppo righjunse à l’altre ghjovane figliole per dumandà à Natacha è à Nicolaï, cunnusciutu per i so talenti musicali, di cantà un’altra cosa. Natacha era assai fiera di vedesi sullicitata cum’è una persona maiò, ma era intimurita.
– Ch’avemu da cantà ? dumandò.
– “A Surgente”, rispundì Nicolaï.
– Orbè, andemu allora ! disse Natacha. Boris, venite quì. Ma induve hè passata Sonia ?
Ghjittò un sguardu circulare è, ùn truvendu micca a so amica, currì per andà à circalla.
Essendu pricipitata in a camera di Sonia è ùn l’avendu truvata, currì sin’à a camera di i zitelli, ma Sonia, manch’ella, ùn c’era. Tandu, Natacha induvinò chì Sonia divia esse in u curridore, nantu à u cufone. U cufone di u curridore era u locu induve a ghjovana generazione feminile di a famiglia Rostov sfugava i so torcicori sentimentali. Sonia s’era sdraiata à corpu inghjò, in u so vistitu rosu vapurosu tuttu agrizitu, nantu à l’imbuttita brutta incù rigatura di a nunù, chì fasciava u cufone, è pienghjia à lacrimera, u visu interratu in e so manucce, e so sdriglie spalle nube scussate di sanghjozzi. U visu di Natacha, cusì animatu in issu ghjornu di festa, cambiò subitu. U so sguardu diventò fissu, u so collu largu infrizzinì, e cummissure di e so labbre s’affalonu.
– Sonia, chì ci hè ? Chì s’hè passatu ? … hù…hù..hù!
È Natacha divintata cusì goffa. Aprendu a so grande bocca s’hè messa à sanghjozzà cum’è una zitelluccia, senza ragione, solu perchè guardava à Sonia chì pienghjia anch’ella. Sonia vulia pisà u capu, risponde, ma, ùn ci ghjunse micca è si piantò di manera ancu di più prufonda in l’imbuttita. Pusata nantu à a stofa turchina, Natacha pienghjia è stringhjia a so amica. Sonia s’arrizzò è asciuvò i so ochji.
– Nicolaï si ne và da quì a una settimana, disse. A so .. a so foglia di viaghju hè… ghjunta… mi l’hà detta… Eppuru, ùn piengu micca… ( mostra u picculu puema ch’ella strizza in e so mane : scrittu da Nicolaï), ùn piengu micca, ma ùn poi micca capì… quant’ella hè pura a so anima.
È torna, si rimesse à pienghje pensendu à a bellezza di l’anima di Nicolaï.
– Per tè, tuttu và bè… Ùn t’invediu micca… Ti tengu cara, è ancu à Boris, dicia. Hè bravu… per voi, ùn ci serà prublema. Ma Nicolaï hè u mo cucinu… ci vole… andà sin’à l’aricivescuvu… È ancu… Eppo mamma.. ( Sonia chjamava cusì a cuntessa ch’ella guardava cum’è a so propia mamma) dicerà ch’e rompu a carriera di Nicolaï, ch’eiu sò una ingrata ma… A ghjurgu davanti à Diu (si signava), a tengu cara. , è voi, ci hè solu Verà… Perchè ? Ch’aghju fattu ? Sò cusì gratu ch’eiu seriu felice di sacrificavvi tuttu, ma ùn aghju nunda…

Sonia ùn pobbe dì nunda di più è, piattendu torna u so visu in e so mani, l’interrò in l’imbuttita. Natacha avia u duvere di cunsulalla, ma si lighjia nantu à u so visu ch’ella capiscia a stesa di u torcicore di a so amica.
– Sonia ! disse di colpu cum’è s’ella avessi capitu a ragione vera di u torcicore di a so cucina. Sò sicura chì Verà t’hà parlatu dopu à a cena, innò ?
– Iè, quelli versi, hè Nicolaï stessu chì l’hà scritti è n’aghju ricupiatu d’altri ; l’hà trovi ind’è mè, nantu à a tavula, è m’hà dettu ch’ella a mustreria à mamma, ch’eiu sò una ingrata, chì mamma ùn permetteria mai à Nicolaï di spusammi, ch’ellu spuseria à Ghjulia. Ai vistu cum’ellu hè statu incù ella tutta a ghjurnata… Natacha ? Perchè ?
Si rimesse à pienghje. Natacha l’arrizzò, l’allisciulò è, ridendu è pienghjendu, circò à calmalla!
– Sonia, ùn a crede, cara ! Ùn a crede. Ti ramenti di a nostra cunversazione à tutt’è trè, incù Nicolaï, in a camera ; ti ramenti, dopu à a cena ? Avemu fattu a scelta, cume feremu. Ùn mi ricordu più cume, ma ramentati chì tuttu firmava bè è pussibile. U fratellu di u ziu Chinchine hà bè spusatu a so cucina carnale, è noi simu soli cucini esiti di cucini carnali. È Boris hà dettu ch’ell’era pussibile. Sai, l’aghju dettu tuttu. È ellu, hè cusì intelligente, è cusì bravu, seguitava à Natacha. Vai, o Sonia, ùn pienghje più, a mo culomba, cara, a mo brava Sonia (è a basgiava ridendu). Hè gattiva Verà. Diu la scusi. Ma tuttu anderà bè, è ùn dicerà nunda mamma. Nicolaï ne parlerà ellu stessu. Ùn pensa più à Ghjulia.
Li basgiava i capelli. Sonia s’arrizzò. U ghjattucciu si rianimò, i so ochji luccicavanu di novu, è parse guasi prontu à buscicà a so coda, à saltà, è à rimette à ghjucà cù una balla, cum’è un ghjattu feria.
– Sì sicura ? Veru ? Poi ghjurà ? disse accumudendu i so capelli è u so vestitu.
– A ti ghjurgu, dav’veru, rispose Natacha è accumudò un biocculu di capelli fitti ch’era scappatu di a treccia di a so amica.
E duie zitelle ridianu.
– Orbè, andemu à cantà “A Surgente”!
– Andemu !
Sai, Petrone chì pusava in faccia à mè, hè ridiculu ! disse Natacha. Mi face ride assai !
È Natacha pigliò a so corsa in u curridore.
(…) À a dumanda generale, i ghjovani cantonu à quattru voci “ A Surgente” chì piacì assai. Eppo, Nicolaï cantò una canzona ch’ellu avia amparatu ghjust’avà :
“Per una bella notte, à u chjar’ di Luna,
Simu felici d’imaginà
Chì per stu mondu, ci hè qualchissia
Chì pensa à tè.
Ch’ella dinù, di a so manu dolce
Rasendu e corde di l’arpa d’oru,
Per un’armunia appassiunata
Ti chjama vers’ella, ti chjama culà,
Aspetta torna un ghjornu o dui
È serà u paradisu…
Innò, u to amicu ùn puderà campà sin’à tandu.”

(…)”

Lasciate un cummentu ?

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.