U 23 di ghjugnu di u 2016 u Regnu Unitu (RU) hà sceltu di sorte da l’Unione Auropea (UA) pensendu di ricuperà i so soldi è a so putenza di u grande Imperu Inglese. Oghje, u paese hè minacciatu di schiattà di pettu à a crescita di i naziunalisti scuzzesi è irlandesi, l’isulamentu diplumaticu chì hà ammutulitu u paese nantu à a scena internaziunale è e lotte interne trà e fazzione cunservatrice di a maghjurità, lascendu à Theresa May, a Prima ministra di l’Ingliterra, imputente, vistu a caduta di u so paese à u cuncertu di e Nazione. Eccu, a storia di u Brexit versione geupulitica.
Trattativi difficiuli trà l’UA è u RU
I trattativi trà l’UA è u RU sò cundutti da u francese Michel Barnier per l’Auropa è da David Davis per u Regnu Unitu. Ciò chì ci vole à sapè hè chì à Barnier è ancu à i capi di l’UA ùn li piace tantu u votu di l’inglesi ; allora anu sceltu di casticallu ùn lascendu passà nulla : eccezzione, ùn ci ne serà mancu una per a City, piazza finanziaria internaziunale maiò, mancu un rigalu nantu à i soldi chì u RU deve à l’UA prima di sorte da l’Unione. In fatti, u RU deve 40 milliarde à l’UA per cuntribuì à u bilanciu auropeu sin’à 2022 è hà da pagà. I trattativi sin’à oghje sò in favore di l’UA chì ùn hà nunda da perde è ancu tuttu da pruffità di una punizione di u RU. Indicheria à l’altri paesi chè di l’Unione ùn si sorte cusì è senza cunsequenze, ciò chì puderia calmà l’ardori di l’auro-scettichi di a Francia, di l’Ollanda è d’altrò.
Ma allora induve sò passate e prumesse di soldi risparati da u cuntribuente inglese fatte da Nigel Farage è Boris Johnson ? Dimula franca è chjara : tutte quelle pruposte eranu false in u solu scopu di buscà i voti di u populu. A National Health Service ùn hà da risparà 220 millioni cum’elli l’anu detta i partigiani di u Leave è l’agricultura inglese ùn hà micca da prufittà di a surtita di u RU di l’UA. D’altronde, hà da esse ancu u cuntrariu chì l’agricultori inglese anu da perde 4 milliarde d’euri d’aiuti dopu à u Brexit lascendu ancu di più st’agricultura, fora di u mercatu cumunu auropeu. In più di quessa, e discussione ùn avanzanu tantu è parechji affari cum’è a questione di i cunfini trà l’Irlanda di u Nordu è a Ripublica d’Irlanda, u statutu di l’auropei in u RU dopu à u Brexit sò sempre oghje, senza risposta.
In sta perspettiva, u Regnu Unitu pare assai occupatu à urganizà un Brexit ch’ellu ùn hà appruntatu è ghjè per quessa ch’ellu pare incapace à gestì i so propii affari è ancu di più, l’affari stangeri..
Una putenza chì ùn si vede più nantu à a scena internaziunale dapoi ghjugnu di u 2017
Dopu à l’elezzione di l’ottu di ghjugnu di u 2017, i cunservatori ùn anu più a maghjorità in l’House of Commons è tandu hè duvintata difficule per elli di guvernà u paese. Eranu stati ubligati à fà una cualizione incù l’ultracunservatori nordirlandesi chì sò contru à l’Auropa pè avè infine una maghjorità. Dopu à què, ùn avemu più intesu u RU à u cuncertu di e Nazione annantu à l’imbusche geupulitche d’oghje cum’è a crisa trà Catalogna è Spagna, u scioglimentu di a guerra contr’à u Statu Islamicu in Siria è in Iraq, a scelta di Donald Trump di sorte da l’accordi di Parigi annant’à u climu o a crisa di l’immigrazione à Calais.
L’urganisazione di quellu Brexit dumanda tutta a forza pruduttiva di l’amministrazione inglese ch’ùn sà micca cum’ella hà da fà per rispettà a scelta di u populu inglese ancu salvendu a so ecunumia. U Statu hà arrulatu più di 1000 alti burocrati pà pensà u Brexit. Di più, Boris Johnson, artigianu di a vittoria di u Leave, ministru di l’affari stangeri, ùn hà sin’à oghje, un bellu bilanciu. Pare più occupatu à assaltà à Theresa May nantu à e so pusizione pà ciò chì tocca à u Brexit chè à gestisce l’affari strangeri di u so paese. Hè vera ch’ellu hà vulsutu esse Primu Ministru quandu David Cameron hà abbandunatu u so postu dopu à u Brexit : ùn fù ellu ma May. Forse seria ghjelosu aspettendu ch’ella fia u sbagliu di troppu per piglià u postu di Primu Ministru. E so dichjarazione in qualità di ministru di l’affari strangeri funu sgalabate ; per esempiu quandu c’era una inglesa imprighjunata in e carcie persane, disse ch’ella era ghjurnalista allora ch’ellu ùn era micca u casu, mittendu a so vita in periculu.
Contru à una surtita di u RU di l’UA si pesanu e voce cum’è quella di Tony Blair, anzianu Primu Ministru ch’hà chjamatu à i proauropa à resiste di pettu à u Brexit chì riprisentaria un periculu per u paese. Hà dettu « Ùn sò s’emu da vince. Ma sò ch’è no avemu da subì un ghjudiziu siveru di e generazione future s’è no ùn femu nunda. » Ci sò ancu e voce di l’anonimi chjamendu à un novu referendum dopu à l’accordu o nò. (Hè pussibule ch’ellu ùn ci sia nisunu accordu dopu à i negozii, ciò chì seria un scumpientu per u RU.) Cusì, a surtita di u RU ùn hè fissatu da oghje.
Surterà veramente di l’UA, u RU ?
Oghje, hè difficiule à dì s’è u RU hà da sorte veramente di l’UA. Hè veru chì Theresa May hà dettu ch’ « ùn ci serà nisun ritornu, u RU hà da sorte di l’Unione », chì i travagliadori di Jeremy Corbyn ancu ùn volenu impedisce u Brexit ma quellu ch’hà da tene l’ultima parolla serà l’House of Commons. Soli i Liberali demucratichi è l’indipendentisi scuzzesi pruponenu di firmà in l’Unione s’elli sò eletti ma serà difficiule per elli à vince elezzione naziunale. U bipartisimu è a bipularisazione inglese impedisce altre forze di vince ; i cunservatori è i travagliatori sò e duie forze pulitiche principale di u paese. Ci vuleria un cambiu di linea pulitica in unu di sti partiti s’è u paese vole firmà in l’UA.
Ciò ch’hè sicuru oghje, hè chì u RU surterà assai accasciatu di sta sequenza geupulitca : nant’à i piani ecunomichi è diplumatichi.
sta mane , m’hanu signalatu a nascita di TEMPI ; vogliu cummincià per salutà st’eeone (a miò scrittura pò dispiece ma dò a primura a u parlatu e à u prununziu) chi, s’aghju capitu bè , a tempu ch’ella primureghja a lingua prumoe u cuntrastu nantu a tuttu.
——————————–
un sò si u Reame Unitu -chi dipoi tantu tempu campa sott ‘a l’ ascella di i Stati Uniti d’Amèrica – cappierà ? ma s’ella càppia , ancu s’ella hè un ìsula , cume tutti i Paesi suttumessi , per prumoe ciò ch’elli chjamanu l’ “économie”,perderà u so stintu , u so esse , e diventerà che un strumentu di u sollu internaziunale chi ùn hà che disprezzu per l’omu .