Sex and the Paese #1 : trastu o zitella bè ?

Prima publicazione di a nostra cronaca « Sex and the Paese », in a quale metteremu in discussione e nostre usanze isulane, ma ancu d’altrò.

Aghju pruvatu pà voi : trastu o zitella bè ? Pudemu liberacci di i preghjudizii ?

Quandu era in liceu avianu i masci un ghjocu ballordu, chì d’altronde ùn culpia à nimu : schjaffittà, à l’impruvista, u culu di e zitelle. Una volta n’avia intesu unu ghjunghje daret’à mè, m’eru vultata è l’avia guardatu fissu inde l’ochji, azeza fracica :

— Euh, ùn t’inchietà, ùn ti toccu micca à tè, ti rispettu troppu pè quessa.

È m’eru sentita putenta : esse cunsiderata cunstituia una fiertà. Cumu facianu ste baulle di e mo cumpagne pè ùn riesce à fassi stimà ? « Pow ma rispettati appena ! » era tandu l’inghjulia suprana.

Di manera incuscente, si stabilia una ierarchia frà e liceane : e rispittate, è l’altre. Eranu di sicuru i masci à stabilì issa ierarchia. Si chjavavanu i trasti – infine, quelle cù a sperienza – è s’innamuravanu di e rispittate – quelle ch’ùn avianu cunnisciutu à nimu, o guasi nimu (fin’à elli, di sicura).

Esse una zitella bè : eccu u salutu pè sopravive custì. Stà fora da e storie, timida, bon’amica, bon’eleva, è dunque micca guardata da i masci. Schisà a rivalità di quelle cù a sperienza è sentesi valurata d’ùn piglià parte à e so tuntie.

U tempu di a rivuluzione :

Eppò, socu ingrandata è aghju vulsutu dimustrà à u mondu ch’ùn eru micca sottumessa à sti codici suciali, chì pudìa esse depravata ma ancu ispirà rispettu, chì ti piacerebbe à chjavammi ma ancu è soprattuttu à tenemi cara. Socu intruta in l’età adulta provocativa è scandalosa. Parlaia forte, mi vistia pocu, è turnaia sciambaroni in casa à l’alba.

Ùn aviu più a ticchetta di a bona zitellina cù note bone à a scola ma, mentre chì pensaia ch’eru eiu, eru, à u sguardu di l’altri, una ticchetta nova. Malgradu i mo sforzi eru l’alcolica, a donna facile, a principessa o a frigida.

A libertà t’hà una limita, è una sola : u santissimu puttachju (o u sguardu di l’altri, s’è priferite). Hè ellu à definisce s’è tù sì degna di rispettu o nò.

Aghju continuatu à torcemi pà chì vidissinu a mo identità propria, è daretu sti minguli, mi socu persa.

U tempu di a liberazione :

Tutte emu finitu pè capì chì ci vulia à cundannà stu ghjocu malsanu, ma cuntinuemu à ghjucacci. Oghje ùn socu ancu liberata di st’illusione è credu sempre di pudè dimustrà à tutti quella chì sò. Eppuru a socu chì un hè possibile, è chì pruvà ghjè perda u tempu è perdasi. Ma u ghjudiziu in u sguardu di l’altri hè un pesu acciaccante chì continuera à fammi piegà per un bellu pezzu.

Ci sò duie limite à a libertà d’infatti : u sguardu di l’altri è quellu, peghju, di sè nant’à sè stessa, accunciatu da quellu ch’ella rimanda a sucetà. Pà liberassi di e ticchette, ùn hè possibile caccialle. Isse tichette ùn sò una rialità da strughje ma fantasmi manichei chi devinu essa scurdati. U rispettu hè l’accezzione d’un mumentu. Hè funzione di l’identità propria à una parsona, ma l’identità sò multiplice è dipendenu di u cuntestu.

V’imbrogliu ? Eccu u nostr’aiutu pè capì a vostra piazza in a sucetà :

Illustrazione : Rose Luciani

È s’è, cum’è à mè, vi piace à fà a cumedia… tiratele tutte.

Muvimentu di Liberazione di e Nevrosi.

Lasciate un cummentu ?

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.