Varcà a Corsica sana in vittura sin’à u porti di Bunifaziu, un bigliettu in manu senza l’assicurezza di l’andà malgradu u mari lisciu. Suventu principia l’attesa nant’à a calata, guatendu l’orizzonti versu Santa Teresa di Gaddura, eppuru u bateddu ùn ghjunghjarà micca à 9 ori, nemmenu à mezziornu o 5 ori, quandu casca a notti. Marosulu ùn ci n’hè eppuru darà sempri a stessa raghjoni u purtellinu; “ci hè troppu ventu oghji”. Nantu à a calata, aspittani lavuratori sardi, impiegati in Corsica, ci hè dinò quiddi ch’hani provu da custruì calcosa trà Corsica è Sardegna, un prughjettu d’avvena puru firmatu subbitu da una situazioni geografica è pulitica scapulendu a so vulintà propia.
I spirienzi palisani tandu una perdita. Primu, una scunfitta trà dui isuli colpi da i prublemi strutturali d’un reti di trasporti frustatu. Dopu, una scunfitta di i paesi è di l’Auropa lasciendu a prumessa di l’intesi tarrituriali franchendu i cunfini naziunali. Chì nant’à u portu di Bunifaziu l’attesa d’un bateddu vinutu da Santa Teresa pò durà parechji ghjorna, sopratuttu l’inguernu, quandu ghjunghji u tempurali è a mancanza di passaghjeri par ch’idda sia fruttifera a traversata. Subbitu, quiddi chì provani da varcà si rindini contu chì l’isuli sureddi, di 12 chilometri scartati, sò più chì mai alluntanati da rompituri invisibili.
Matteu-Ghjaseppu Nobili hè balaninu. Cantadori liricu di talentu è di passioni, hà vistu cù a Sardegna a strada salutifera par a furtuna. L’arti, l’hà sempri praticatu accant’à a so furmazioni è u so travaddu. Una voci senza uguali di Tenore, ramintendu i talenti persi d’una Corsica ‘lli tempi andati, alzendu a musica lirica tali a bandera ‘llu so arti pupulari è studiosu. “Sè a più bedda voci ch’ùn aghju mai intesa”, l’hà dittu Elisabetta Scano, prufissora supprana à u Conservatorio di Cagliari è soprano famosa in u mondu sanu, ch’hà insignatu in lezioni privati à u Tenori Francesco Demuro mentri un annu à l’iniziu di i so studii lirichi. Oghji u cantadori sardu si produci nant’à i sceni intarnaziunali.
Tena a so passioni artistica daretu à studii è mistieru hè stata una scelta fatta da parechji corsi, imposta sopratuttu da a mancanza di furmazioni musicali in l’isula. L’inegualità à l’accessu di furmazioni culturali hè tandu una rialtà ch’ùn pò essa nigata, chì nascia è crescia fora d’Aiacciu è Bastia alluntana assai di l’amparera in i cunservatorii dipartimintali. “Monda ghjuvanotti sò appassiunati di cantu tradiziunali è ùn pinsani micca à nutrì stu talentu da l’amparera musicali, chì certi ùn cunnoscini mancu l’esistenza di i cunservatorii quandu campani in paesu o seguitani una via paisana. Semi ignuranti di pettu à i strutturi fatti par megliurà u so talentu.”
Tandu Matteu-Ghjaseppu hà sceltu a via di l’insignamentu culturali in Sardigna è una furmazioni ch’ùn pudia truvà in Corsica, hè ghjuntu primu à u cuncorsu d’intrata di u Teatro Lirico di Cagliari, terzu cunservatoriu naziunali à a scala taliana:
“ Maghju di u 2019, aghju chjamatu à Elisabetta Scano è socu andatu in Sardegna, primu par un’audizioni ch’hè stata augurali assai, dopu aghju apruntatu i dui cuncorsi d’intrata di sittembri è d’uttrovi. Socu ghjuntu primu è aghju amparatu à u cunservatoriu mentri trè mesa, tucchendu u mondu prufissiunali è univarsitariu di l’arti liricu. I mo camaradi cantavani ‘ghjà à Sassari, Cagliari, in Sicilia o puru in Italia. Aghju scontru d’altri ghjovani cantadori dinò, com’è Claudia Pavone, campendu in Vicenze, è Ernesto Petti, in Salerno.
Aghju vistu chì l’elevi campaiani veramenti cù l’artu liricu, ch’hè un veru mistieru dinò. I ziteddi principiani à 6 anni è finiscini a so furmazioni à 18 o 19 anni cù una prumessa franca di carriera sarda, taliana o stessa intarnaziunali. Quissu ùn esisti micca in Corsica, primu chì i talenti ziteddini si perdini nanzu à da essa valurizzati da loca dedicati à a furmazioni musicali, dopu ci hè una svalurisazzioni di i mistieri culturali com’è sola attività prufissiunali.”
Una spirienza è un sistemu stragneru chì ci rinviani à i nosci scunfitti propii di pettu à a perdita culturali in lu mondu liricu prisentu in Corsica tempi fà. Basta à paragunà i strutturi storichi trà Sassari è Bastia, chì u so teatru era dui volti più putentu à l’iniziu di u Xx esimu seculu, eppuru a cità sarda forma sempri l’aghjenti ch’hani da cantà dentru.
“Mi sentu vicinu à u parcorsu di Francesco Demuro, par asempiu, ch’hà passatu vint’anni in u cantu tradiziunali sardu è ch’hà studiatu un annu cù Elisabetta Scano. Hà principiatu a so carriera in Sassari è in Italia, andendu sin’à u Metropolitan in New-York un annu dopu ! Tandu t’hà avutu sta furtuna, amparà u cantu liricu è inizià in tarra soia.”
Tandu a diccinulera di i ligami ecunomichi è di trasporti rindini difficiuli a custruzzioni di i sogni veri, eppuru pussibili trà i dui isuli sureddi ch’ùn hani tantu in cumunu di pettu à l’offri culturali chì saria una suluzioni salutifera par monda corsi, com’è l’hè stata par u cantadori Matteu-Ghjaseppu nanzu à a crisa sanitaria ch’hà piantatu l’ambizioni d’ognunu:
“Aghju sempri cantatu di manera naturali, tandu aghju provu a Sardegna, cù a spirienza di u cantu ch’aviu acquistatu, par veda s’è aviu a capacità di cantà fora di Corsica è riusce in a musica lirica. T’aghju avutu a cunfidenza di a mo prufissora Elisabetta Scano culà, chì sò ghjuntu primu à u cuncorsu d’intrata, di più mi mancava pochissimu par prisintami à l’audizioni di l’opera di Cagliari o di Sassari, oppure in Sicilia, ma avali u cunservatoriu hè sempri sarratu.”
Tandu, hè sicuru chì stu travaddonu iniziatu in Sardegna, ùn saria statu pussibili in Corsica senza una situazioni augurali par monda ghjovani, di pettu à l’accessu à i servizii culturali o ancu l’inegualità suciali è geugrafichi. Eppuru un sustegnu ecunomicu hè statu missu in baddu da a Cullettività di Corsica ch’affianca i prughjetti artistichi parsunnali, tandu Matteu-Ghjaseppu hà ricivutu un aiutu alzata à 11% di i so bisogni. Eppuru sta pulitica di sustegnu finanziari ùn vali micca una strategia allargata à l’avvena, ingirendu furmazioni, mezi di trasporti è intesi isulani forti trà Corsica è Sardegna.
“Infini, campà sanu d’un mistieru artisticu mi pari a sola via par salvà a cultura pupulari”, compi Matteu-Ghjaseppu. Pari un scopu luntanu, ma forsa pussibuli à l’avvena.