E cunsequenze di longu andà di a guerra cumerciale trà i Stati Uniti è a China.

Dapoi u 2018, l’amministrazione di u presidente Trump hà impostu parechje sanzioni di pettu à parechji paesi auropei ma sopratuttu di pettu à a China. Hè forse l’episodiu u più impurtante di guerra cumerciale dapoi l’anni trenta quandu i paesi sviluppati si sò chjosi dopu à a Grande dipressione. In somma, i diritti di dugana annant’à l’impurtazione di beni in America toccanu 283 millioni di dollari paragunatu à e risposti di l’altri paesi chì toccanu 121 millioni di dollari di spurtazioni americane.

Aldilà di sti sciffri, ci vole à capì ch’ùn ci sò (guasi sempre) vincitore in una guerra cumerciale. I dui paesi perdenu di a ruttura di i scambii ecunomichi. Cum’è l’anu mostratu l’ecunimisti americani Mary Amiti, David Weinstein è Stephen Redding in l’articulu “L’impattu di a guerra cumerciale di u 2018 annant’à i prezzi è u benestà americanu” publicatu in Marzu di u 2019 in u think tank “National bureau of Economic Research”. I prezzi di i beni cumprati anu aumentatu, u vulume di l’impurtazione è di e spurtazioni americane anu fallatu assai dopu à l’impusizione di e sanzioni ecunomiche. Infine, u numeru di varietà di beni da cumprà hà dinù diminuitu.

À prupositu di u benestà, a perdita (ancu pigliendu in contu l’iputesa chì i soldi di i diritti di dugana sò tutti ridistribuiti à i citadini) s’avvicina di guasgi 6.9 millardi di dollari. L’imprese chì volenu vende in i Stati Uniti devenu chjode usine in China è in altrò per vultà in casa s’è volenu fughje e sanzioni cumerciali. Cum’è u costu di u travagliu hè più caru in i Stati Uniti chì in China, u prezzu di i beni hè più caru. Issi ecunumisti stimanu chì ogni mese, ci hè una ridirezzione di i flussi di cumerciu di 162 millioni di dollari versu à i Stati Uniti.o in altrò per fughje e sanzioni. Vale à dì chì l’imprese americane cambianu tuttu a so “supply chain” perchè hè duvintatu troppu caru di pruduce in China. S’assumiglia tuttu à una mundialisazione à l’imbarsciu. Questu da allora l’opportunità à l’imprese americane già prisenti in paese di fà cullà i so prezzi perchè ci hè menu cuncurenza.

Ùn ci hè bisognu di cuntinuà, pare chjaru chì ecunomicamente parlendu, sta pulitica di guerra cumerciale ùn permite à l’americani nè à i cittadini di l’altri paesi di campà megliu.

Nundimenu, ùn ci vole à piglià à Donald Trump per un scemu compiu (ancu s’ellu face tuttu per pare scemu). St’ambiente di guerra cumerciale frà u so paese è quellu di Xi Jiping dà l’oppurtunità di disminuì l’interdependenza frà e duie ecunumie. In fatti, face avà decine d’anni chì l’ecunomisti sò d’accunsentu per dì chì sti dui paesi devenu cullaburà inseme s’è ùn volenu fiascà e so ecunumie, è dunque, quella di u mondu sanu. Quelli dui paesi, chì sò in ogni puntu opposti serianu ubbligati di cullaburà. Pare avà ch’ùn hè più u casu.

Dopu à a crisa ecunomica di u 2008, a China hà sceltu di ricentrà a so ecunumia versu u so mercatu naziunale. Vale à dì chì prugressivamente, u paese ùn hà da arristà d’esse “L’usina di u mondu”. A China s’emancipa pocu à pocu di a so interdependenza incù i Stati Uniti. Impunendu issi sanzioni cumerciali, tocc’à i Stati Uniti d’esse menu dependente di a China. Pocu à pocu, u mondu pare dividu in trè parte : quella ch’hà troppu interessu cumerciendu incù i Stati Uniti, quella ch’hà troppu interessu cumerciendu incù a China è i paesi frà i dui cum’è l’Unione Auropea per esempiu. Serà forse ella, a terza via frà ste dui super-putenze

Sta guerra cumerciale frà i Stati Uniti è a China hè solu u principiu d’una grande cunfruntazione trà sti dui puteri. A China ambiziuna di superà u PIL di i Stati Uniti da quì à u 2031 o 2041 à u massimu imaginendu un scenariu induve a China cresce à 4.5% ogni annu paragunata à una crescita di 3% in i Stati uniti. Un più grande PIL vale dì più grande spese in l’armamentu. Da quì à u 2040, e pruiezzione mostranu chì a China spenderà frà 1300 è 1600 millardi di dollari in a so difesa contru à 1000 milliardi per i Stati Uniti. Stu chjuvone maiò frà i dui riprisenteria un puntu di non-ritornu per i Stati Uniti è a China duvintaria allora a prima putenza mondiale.

In guasgi tutti i scenarii di priuezzione a China supera i Stati uniti in u 2049. L’interessu per i Stati Uniti hè allora di culpì a China nanzu à ch’ella sia troppa putenta per riagì. U veru scopu di e sanzioni ecunomiche ùn seria di riequilibrà u cumerciu trà i dui puteri ma piuttostu ripatrià l’imprese americane per priparassi per una guerra fredda/ibrida di pettu à a China.

A vedimu bè, i Stati Uniti sò più occupati à cuntene a China in Asia chì di cumbatte in u Mediu Oriente in guerre chì sò duvintati veri pantani. A ritirata di i Stati Uniti di a Siria serverà à spende più soldi in armamentu, in sblibramentu di truppe in Corea o in Ghjappone per esempiu.

Per quant’à ella, a China s’hè priparatu à stu contenimentu incù prechji prughjetti di base militare in India, Pachistanu, Afganistanu è ancu in Ghjibutì. U paese si pripare dinù incù u so prughjettu di “E strade di a setula” per tuccà u mercatu auropeu in casu di guerra fredda d’intensità maiò contru à i Stati Uniti.

Cusì, u mondu s’avvicina di più in più versu à un cunfrontu ecunomicu è puliticu maiò cum’è mai l’avemu vistu caghjone di u prucessu di “desinterpendizazzione” di l’ecunumie. L’incognita avà hè l’Unione Auropea, ch’hà da fà per priparassi, riagì à questa evuluzione di a situazione internaziunale ?

Lasciate un cummentu ?

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.