U marcatu paisanu di I Peri – u 14 d’Aostu

Fantasia d’una squadra d’eculugisti o azzioni cuncreta di paisani accatti d’una cuscenza culturali è suciali ? Sariu piuttostu d’accunsentu incù a siconda pruposta, eccu l’andatura ch’idda porta dapoi 2004 a Cunfraterna San Larenzu di I Peri, più ch’una pricantula pia di mantena a cridenza è u ritu cristianu, i so 13 cunfratedda l’ani insuffiatu ciò chì a ghjesgia è i so addevi vuliani trasmetta dapoi seculi è seculi : a sapienza, l’essenza stessa di l’omu di ghjesgia ch’hà priservatu incù ghjilusia l’autograffi di l’antichità, è l’hà ricupiati incù pacenzia, da ùn perda mai l’armi di u sapè.
Eccu u travaddu di a Cunfraterna San Larenzu ch’hà sappiutu avanzà versu l’umanismu, di più chè versu a rilighjoni.
Criendu in u stessu tempu l’Associu Mimoria Viva, a trasmissioni campa sempri in I Peri incù l’azzioni sfarenti purtati da i so paisani. Iddi ani principiatu da st’accertata simplici ma dramatica pà a Corsica ; u paesu si ni mori, diventa primu un locu biotu di i so paisani parchì spariscini l’antichi, è hè tralasciatu da i so ghjuvanotti ch’ani fattu a scelta di campà in cità.
Postu ch’ùn ghjova à nudda di fighjulà a fiara chì si spinghji, ani rinvivitu i mimorii è a vita paisana.
Ghjuvan Micheli Bisgambiglia, paisanu è cunfrateddu mi cuntaia l’altru ghjornu i siratini di u pranzu misincu induv’iddi si ritrovani, com’à l’antica l’anziani è i ghjovani, dopu à una cunfarenza culturali parlendu d’un sughjettu novu ogni mesi, sapendu chì si pò parlà di tuttu in paesu, di meteurulugia com’è d’essenzi naturali.
Accampà i ginirazioni, ma dinò accampà da u sapè è u desideriu di trasmissioni ch’esisti in ogni parsona, ch’idda sia avanzata o zitedda.
L’Associu hà dinò issa vulintà di mantena a mimoria scritta : A publicazioni di i puema di Paulu Zarzelli, paisanu chì fù amatu è stimatu da i so cumpari, ma dinò a mimoria immateriali da i spassighjati urganizati in u paesu, pà ramintà a storia d’una tupunimia chì si perdi, ma soprattuttu chì si strappa da tutti. Dopu, ani criatu i cunfratedda a so scola di canti sacri.
Eccu a mimoria ch’ùn si tocca micca, ma chì si senti, stessu ghjilosu, più asgiatu chè i petri, aspissu.
L’Associu hà fattu di u so scopu mimuriali un duveri suciali, aiutendu incù l’oparati ogni paisanu. I festi rilighjosi sò l’uccasioni d’appruntà pà tutti u pani di i morti pà I Santi, d’accenda u fornu di u paesi è dopu di racogliasi intornu à u banchettu, eccu i mossi chì dani un sensu veru à a vita in cumunu di u paesu. Dapoi 2004, 35 000 euri sò stati racolti da l’Associu pà a salvezza di a ghjesgia, di più ogni annu una parti hè da l’associu.

  • U Marcatu Paisanu

U 14 d’Aostu in I Peri, s’appronta u famosu « Marcatu Paisanu ». Un’azzioni chì pruponi una riflissioni bedda pratica : A ghjenti lasciani u paesu chì t’ani u bisognu di campà accantu à l’attività ecunomica, ci vularia tandu à assicurà un’ecunomia viabili in i noscia paesi. Certi ani capitu chì stu svilluppu novu teni a so rinascita da l’agrupasturalismu, lighendu u sapè fà anticu è a mudernità di i technichi di pruduzzioni pà un ufferta accesibili da tutti.

  • Un ligamu direttu trà pruduttori è cumpratori

U marcatu si passa in una piccula stretta, induva si pudarà cumprà ind’è 15 pruduttori lucali : panatteri, pastori, apicultori, urtulani è tant’altri pruvendu chì l’agrupasturalismu hè un’attività durevuli ma dinò sicura quandu si faci a scelta di cumprà nustrali.
Ci voli à spassighjà nant’à un marcatu pà veda chì guasgi tutti i prudutti di stagioni sò culà, ci pari tandu un sprupositu d’andà à cumprà i so frutti vinuti da a Spagna o dia Maroccu, viaghjendu parechji ghjorna quandu si pruducini à qualchì chilometri da ind’è no.
Hè listessa quandu si parla di i varietà prudutti. In li supermarcati, sò frutti trasfurmati, scelti di manera genetica pà avè un rindimentu maiò, ma à dannu di a so qualità nutriziunali.
In Corsica, esisti almenu 50 varietà di peri o di pumati parchì ùn ani suffertu d’una selezzioni, sò naturali. D’altrondi, si sà chì 1/3 di u meli cumpratu in Auropa hè un meli falzu, semu cuntenti di manghjà quiddu di i castagni chì ci ani campatu i nostri api !

  • Una ghjuventù da aiutà.

Un marcatu chì mostra dinò chì u mondu rurali hè rinvititu da a ghjuventù. A vulintà, pà assai di stallassi in paesu è campà di u so travaddu ùn cala micca, eppuru sò custretti aspissu da un prublemu ch’iddi ùn ammaestrani micca. A gestioni di a pruprietà in Corsica hà da firmà un ostaculu puliticu pà a maiò parti di l’agricultori è di i pastori novi, quiddi ch’ùn ani micca a pussibilità di cumprà, è ch’ùn sò micca aiutati da l’istituzioni. Quali hè u pastori o l’urtulanu chì pò cumprà i tarri in piaghji quandu issi stessi tarreni fani l’ughjettu d’una speculazioni ?
Ci voli à capì chì u fundariu hè a carta maestra di a salvezza rurali, osinnò certi ani da divintà i « paisani senza tarra » sprissioni utilizata à u Bresiliu pà chjamà l’urtulani povari chì travaddani nant’à a tarra di i più ricchi.

Vi prighemu a pussibilità di cuddà in I Peri u 14 d’Aostu par veda è cumprà à u Marcatu Paisanu ! Incù u so mottu « Manghjemu nustrali », si vedi chì st’iniziativa hè seguitata in a Corsica sana. Logica simplici è pratica, eccu un’andatura durevuli è salutifera pà tutti !

Lasciate un cummentu ?

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.