Pierre Joseph Proudhon – vita è “pruprietà”.

 

Par caricà u pdf di l’articulu : Pierre Joseph Proudhon Tempi

Pierre Joseph Proudhon
Scola : Sucialisimu libartariu, Anarchisimu, Sucialisimu
Idei rimarchevuli : Anarchia, Mutuellisimu
Influinzatu da : Hegel, Saint-Simon, Stirner, Rousseau, Aristote, Louis Blanc, Ciceronu.

  1. Vita è pinsamentu di Pierre-Joseph Proudhon

Avemi ghjà parlatu di Milton Friedman, di Keynes, ma dinò di a teuria suciologica di Durkheim, par allargà stu fonti in i scenzi icunomici è suciali nantu à a Rivista Tempi, vi prisintemi oghji una biugraffia di Pierre-Joseph Proudhon, è una spiicazioni di i so tesi principali.
Pierre-Joseph Proudhon hè natu u 15 di ghjinnaghjiu di u 1809 in Besançon è mortu in u 1865 in Parigi. Hè statu un polemista, ghjurnalista, icunomista, filosoffu è suciologu francesu. Faci parti di i fundatori di l’anarchisimu. È l’unicu teoricu rivuluziunariu llu XIXesimu seculu di ceppu operaiu.
Hè un pinsatori di u sucialisimu libartariu, fora di u Statu, partigianu di u mutuellisimu, di u federalisimu, è u primu à richjamassi anarchistu in u 1840. L’anarchisimu ùn hè micca u disordini in l’idea di Proudhon, dici :

“a libartà hè anarchia, postu chì ùn adimetti micca u guvernu di a vulintà, ma solu l’autorità di a leggi, vali à dì di a necessità” (1).

In u 1840, publicheghja un libru impurtanti intitulatu Chì cosa a pruprietà? è in u 1846 a so opara maggiori U Sistema di i cuntradizzioni icunomici o Filosoffia di a miseria, à cui Karl Marx hà rispostu cù u testu Miseria di a filosoffia. Ani avutu una currispundenza ricca.
In u 1847, si stalla in Parigi è diveni ghjurnalista puliticu. Participeghja à a Rivuluzioni di u 1848, hè elettu diputatu sucialistu di a Custituanti. Criticheghja di manera virulenti u guvernu di a IIa Ripublica, circa à prumova u so mudellu di riforma di u creditu, è prova di metta in piazza à so “Banca di u populu”. I ghjurnali par i quali Proudhon scrivi sò tutti stati pruibiti, iddu stessu hè statu incarceratu da u 1849 à u 1852 par “dilittu di stampa” (offesa à u Prisidenti di a Ripublica).
Sott’à u Sicondu Imperu (1852 – 1870), hè ubbligatu d’isiliassi in Belgica dopu à a pubblicazioni di u so libru Novi Principi di a filusuffia pratica in u 1858. Benefizieghja di l’amnistia in u 1860 è volta in Francia. Di pettu à i cuntradizzioni di l’icunumia (macchinisimu chì libareghja l’operaiu d’una parti di u travaddu ma chì crea disuccupazioni), abbanduneghja l’idea di rivuluzioni par prupona un’antra via : l’anarchisimu. Difindeghja anzituttu a libaratà individuali, ch’hà da essa cunsarvata contru à tutti i forzi duminanti : a Chjesa, u Statu, u cintralisimu, a duminazioni di l’operai ecc. Par Proudhon, l’intarissu ghjinirali o a ghjustizia suciali ùn sò micca raghjoni sufficenti par metta da cantu l’individuu.
L’aviami ghjà capitu cù a risposta di Marx à u so Sistema di i cuntradizzioni icunomici o Filosoffia di a miseria (1846), i dui pinsatori si sò opposti nantu à parechji punti, par asempiu Proudhon s’hè oppostu à u culletivisimu di Marx, difendendu un libaralisimu individualistu. Riponi u sucialisimu utopicu (2) com’è u capitalisimu. U so cumbattu contru à u cintralisimu è à prò di u mutuellisimu li fà sviluppà u cuncettu di federalisimu auto-ghjestunariu. U so sucialisimu si rivindicheghja d’un latu sciintificu (3), pidendu a forma di un’anarchia pusitiva.

2. Un istudiu praticu : Chì cosa hè a pruprietà ? (1840)

Da issa pubblicazioni, avemi ritinutu una sola frasa, mali capita, “a pruprietà hè una arrubera”. A noscia rigori ci ubblicheghja a ripiddà una citazioni più larga, è dinò à spiicà ciò ch’iddu hà vulsutu dì micca cù sta frasa ma cù u libru sanu. Infatti, ùn semi micca chivi par fà pulitica, inveci vulemi capiscia l’imbuschi, i cuntradizzioni, i finalitai di l’ideulugii.
Anzituttu ripidemi dunca un strattu più largu :

« S’è aviu da risponda à a quistioni siguenti : chì cosa hè a schjavitù ? è chì rispondissi : ghjè l’ammazzamentu, u me pinsamentu sarebbi prima cumprumessu. Ùn avariu micca bisognu di un discorsu longu par muscià chì u puteru di piddà à l’omu u spirdu, a vulintà, a parsunalità, hè un puteru di vita è di morti, è chì fà l’omu schjavu, ghjè ammazzallu. Parchì, allora, à quidda altra dumanda : chì cosa hè a pruprietà ? ùn pudessi risponda a stissa cosa : ghjè l’arrubera, senza avè a certitudini d’ùn essa intesu, benchì issa siconda prupusizioni ùn sighi solu a prima trasfurmata ? » (4).

Dunca, chì significheghja in u sensu di Proudhon quidda “arrubera” ? Proudhon parti di l’impresa com’è urganisazioni industriali di rifarenza. Ghjè impurtanti parchì à quist’epica di sviluppu di u capitalisimu, s’accillireghja u rinculu di l’agricultura, ma dinò a trasfurmazioni di i primi provi d’industrialisazioni (manufatturi schjattati è cuncentrati ecc.) cù a nascita di una classa d’operai chì si didichjeghjani di manera unica à u travaddu in usina. In una impresa, i lavuratori pruducini più (di manera cullitiva) chì s’iddi travadassini individualmenti. Un individuu ùn pò micca fà in deci ori di travaddu ciò chì deci facini in un’ora. A forza cullittiva, ind’u travaddu suciali, pruduci più cà u travaddu individuali (pudemi pinsà à l’asempiu di una petra di parechji tonni : cent’omi poni spiazzialla, un omu ùn pudarà, ancu s’è li demi un tempu centu volti più impurtanti). Eppuru, u capitalistu paga l’operaiu di manera individuali, in quistu sensu “arrubeghja” u soprapiù di valori criatu di u fattu di l’urganisazioni cullittiva (iddu binifizieghja di un prufitu chì currisponda à l’opara cullittiva). A pruprietà privata hè dunca una apprupriazzioni da un individuu solu di una “opara cullittiva” par Proudhon.

«U capitalistu, si dici, hà pagatu i ghjurnati di l’operai ; par essa esattu, bisogn’à dì chì u capitalistu hà pagatu altrettantu volti una ghjurnata ch’iddu hà impiegatu operai ogni ghjornu, ciò ch’ùn hè assulutamenti micca a stessa cosa. Infatti, issa forza immensa chì risulteghja di l’unioni è di l’armunia di i travagliatori, di a cunvergenza è di a simultaneità di i so sforzi, ùn l’hà micca pagata. Dui centu granateri ani in qualchì ora arrizzatu l’ubelisca di Louqsor nantu à a so basa. […] Eppuru, sò stati pagati com’è s’è u travaddu fubbi statu individuali. Infatti, un disertu da metta in cultura, una casa da custruiscia, una manufattura da splutà, hè l’ubelisca da alzà, hè una muntagna da mova. A più piccula opara, u più minusculu stabilimentu, a missa in ballu di a più debuli industria, dumanda l’unioni di lavori è talenti cussì diversi, chì un omu ùn ci si basterà mai. Hè stunenti ch’ùn l’aghini rimarcatu l’icunumisti. Femi dunca a bilancia frà ciò ch’hà ricivutu è ciò ch’hà pagatu u capitalistu. » Pierre-Joseph Proudhon, Chì cosa hè a pruprietà ?, capitulu. III.

U vidimi cù issi stratti, a so difinizioni di a pruprietà chì hè arrubera hè bedda pricisa, ùn hè micca u fattu di pusseda calcosa in se chì hè cundannatu ma a diffarenza trà ciò chì u capitalistu guadagneghja da u travaddu ll’operai è ciò ch’iddu paga par ritribuisciali. In fatti, Proudhon furmuleghja una tesa / antitesa. Affirmeghja chì una certa forma di pruprietà “hè arrubera”, è faci l’apulugia di u picculu pruprietariu, quandu a pruprietà hè ligata à l’usu di una cosa. Ci raminteghja parechji idei di l’Antichità, da a riflissioni nantu à a richezza ind’a Citai di Platon fin’à a crematistica aristoteliciana, ripiddata dopu da San Tumasgiu d’Acquin. Proudhon spiega chì i mezi di pruduzzioni ani da essa ditinuti da quiddi chì pruducini. Faci dunca una siparazioni trà pussessioni è pruprietà.

Proudhon, di ceppu puvaru è analfabetu, hè divintatu un intelletuali framezu à i più influenti di u so seculu, hè statu attaccatu, cundannatu, minacciatu da i sfarenti puteri di Francia. Maxime Leroy (1873 – 1957), storicu è ghjurista francesu, dici (5) chì Proudhon ind’a so opara circaia l’ultima tappa di l’ugualità. U Vanghjiliu avia postu l’ugualità di tutti davant’à Diu, u XVIesimu è XVIIesimu secula davant’à a raghjoni, u 1789 davant’à a leggi. Infini, iddu vulia l’ugualità davant’à i fatti icunomichi. A pruprietà sarebbi dunca un ostaculu da supranà par raghjunghja quidd’ubbiettivu.

3. Opari principali

• Chì cosa hè a pruprietà ? o Ricerca nantu à u principiu di Dirittu è di Guvernu (1840)
• Sistema di i cuntradizzioni icunomici o Filosoffia di a miseria (1846)
• Manuali di u speculatori à a Borsa (1853)
• Di a ghjustizia in a rivuluzioni è ind’a Chjesa (1858)
• A Guerra è a Paci (1861)
• Di a capacitai pulitica di i classi operai (1865)
• Di u principiu fidirativu è di a nicissitai di ricustituscia u partitu lla rivuluzioni (1863)
• Currispundenzi (1875)

(1) Prima mimoriu di a Storia, 1840.
(2) Saint-Simon, Owen, Fourier, Cabet, Buchez. In Inghilterra è in Francia.
(3) “A suvranità di a vulintà abbanduneghja di pettu à a suvranità di a raghjoni, è compierà smariscendu ind’un sucialisimu sciintificu” In Cosa hè a pruprietà ? o Ricerca nantu à u principiu di Dirittu è di Guvernu (1840).
(4) Ibid.
(5) Maxime Leroy, i pricursori francesi di u sucialisimu : da Condorcet à Proudhon, Idizioni di u Tempu prisenti, 1948.

 

 

Lasciate un cummentu ?

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.